Comportamentul unei facultăţi de
teologie creştină spune foarte multe despre Biserica de care aparţine. Astfel,
dacă Universitatea catolică Notre Dame i-a oferit lui Barack Obama, un agresiv
susţinător al pruncuciderii, doctoratul onorific în drept, asta vorbeşte mai
degrabă despre un conflict în interiorul teologiei catolice în genere decît
despre confuzia instituţiei respective de învăţămînt. În România, J. Moltmann,
a cărui teologie este cel puţin discutabilă, [1] a primit un doctorat onorific
în teologie ortodoxă din partea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia.
Cu cîteva zile în urmă, Arhiepiscopul anglican Rowan Williams, un avocat al
hirotonirii homosexualilor şi pentru care se pare că nu există o diferenţă
esenţială între căsătoria dintre un bărbat şi o femeie şi cea dintre
homosexuali, a primit un doctorat onorific din partea Facultăţii de Teologie
Ortodoxă Sf. Vladimir din Statele Unite. [2]
Întrebările din titlu sînt
intenţionat tendenţioase; chiar dacă nu ştiu prea bine cum stau lucrurile în
legătură cu institutul Sf. Vladimir, nu am nici o îndoială în privinţa
arhiepiscopului anglican, ale cărui notorii vederi liberale au dus la actuala
scindare a Bisericii anglicane. După cum se poate vedea din cele două
intervenţii publicate mai jos, discutabil nu e atît anglicanismul lui Williams,
contestat de altfel de o mare parte a ierarhiei anglicane, cît creştinismul
lui. Iar decizia conducerii facultăţii Sf. Vladimir nu poate fi justificată
prin dorinţa (influenţată de relaţia apropiată dintre actualul decan şi
Williams) de a transmite un semnal de ospitalitate anglicanilor dezorientaţi,
cîtă vreme gestul ameninţă să-i dezorienteze pe ortodocşi. În plus, acordarea
distincţiei cu ocazia Conferinţei anuale organizate în memoria Părintelui
Alexander Schmemann este o impietate faţă de marele teolog ortodox.
Spre deosebire de evenimentul
celebrat în ortodoxia românească, unde moltmannizarea teologiei ortodoxe nu
întîmpină nici o rezistenţă, în cazul facultăţilor Notre Dame şi Sf. Vladimir
acordarea doctoratelor menţionate mai sus a fost puternic contestată de
grupurile conservatoare, ceea ce, prin comparaţie cu resemnarea ortodoxiei
româneşti, oferă deja un argument în favoarea conflictului deschis şi împotriva
indiferenţei.
Postez în continuare două replici
ale unor creştini ortodocşi nord-americani care nu s-au temut să pară
nedilematici, lipsiţi de admiraţie faţă de elită (iar dacă cineva cu erudiţia
lui Williams nu este un om de elită, atunci nimeni nu e), deci resentimentari
şi, neapărat, semidocţi, [3] în speranţa că se vor dovedi inspiratoare şi pentru
ortodocşii români, nu doar în materie de curaj, ci şi pentru claritatea
expresiei.
(Gh. Fedorovici)
Mulţumiri Părinţilor Reardon şi Hodges pentru că se
împotrivesc acordării doctoratului onorific lui Rowan Williams [4]
Scriu pentru a mă alătura celor
doi preoţi ortodocşi, Părintele Patrick Reardon şi Părintele Mark Hodges,
pentru atitudinea lor principială şi publică pe care au adoptat-o faţă de
decizia St. Vladimir’s Seminary de a-l invita pe Rowan Williams să susţină
Conferinţa Schmemann şi de a-i acorda titlul onorific de Doctor în teologie
(Doctorate of Divinity). După cum Părinţii Reardon şi Hodges afirmă în mod clar
şi convingător, aceste gesturi sînt o jignire nu doar pentru numeroşi creştini
ortodocşi din această ţară ai căror preoţi au fost educaţi şi formaţi la acest
seminar, dar şi pentru mulţi anglicani şi alţi protestanţi care s-au gîndit să
vină în Biserica ortodoxă pentru a scăpa de practicile imorale legate de
homosexualitate, practici curente în comunităţile lor.
Decizia de a oferi un doctorat
onorific Arhiepiscopului Williams arată aproape ca o provocare deliberată,
fiindcă este greu de închipuit un personaj mai dezbinator în lumea creştină
contemporană. Oare chiar li se cere membrilor Bisericii Ortodoxe Americane să
ignore influenţa acestui om în calitatea sa de avocat principal al
episcopatului homosexual, după cum l-a descris atît de potrivit Părintele Mark,
doar pentru că Williams a studiat şi a scris despre Ortodoxie? Mă nedumireşte
ideea că noul nostru mitropolit, care a semnat Declaraţia Manhattan şi i-a
invitat deschis pe anglicanii nemulţumiţi să-şi găsească refugiul în Biserica
ortodoxă, a aprobat această acţiune a St. Vladimir’s Seminary.
Este Ortodoxia menită să devină
doar încă o versiune de creştinism siropos în America? Nu există oare destule
astfel de „expresii” ale credinţei creştine în această ţară pentru a satisface
apetiturile celor care caută spiritualitate fără responsabilitate morală? Avem
oare o nevoie atît de disperată de aprobarea lumii încît sîntem gata să
renunţăm la învăţăturile noastre pentru a primi această aprobare?
Am uitat oare că prietenia cu
lumea este duşmănie cu Dumnezeu? Credincioşii ortodocşi din această ţară merită
să primească răspunsuri la aceste întrebări legate de acţiunea celor de la St.
Vladimir’s.
În timp ce sper că Biserica
Ortodoxă se va dovedi întotdeauna un loc de vindecare pentru păcătoşii pocăiţi
(indiferent de păcatul lor), mă rog să nu ne pierdem capacitatea de a distinge
între boală şi sănătate. În ce ne priveşte, soţul meu şi cu mine ne vom abţine
de la orice susţinere viitoare a St. Vladimir’s Seminary pînă cînd o explicaţie
va fi oferită Bisericii în privinţa motivaţiei gestului făcut. Mă îndoiesc că
firavul nostru protest va fi resimţit de institutul St. Vladimir’s, dar ne va
dovedi cel puţin că nu susţinem învăţături mincinoase care se pretind ortodoxe.
În Hristos,
Cathy Tatusko
Urmează
scrisoarea Părintelui Patrick Reardon către Mitropolitul Iona, datată 17
ianuarie 2010 şi trimisă cu aproximativ două săptămîni înainte ca St.
Vladimir’s să-i ofere doctoratul lui Williams, un om care este „cunoscut în
special pentru suportul său public acordat perversiunii sexuale în cadrul
comuniunii anglicane”:
Scrisoarea Părintelui Patrick Reardon: [5]
Înalt Preasfinţitului Iona,
Mitropolit al Bisericii Ortodoxe
din America
Înalt Preasfinţia Voastră,
Vă rog să-mi dăruiţi
binecuvîntarea Voastră preoţească. Primiţi această scrisoare în calitate de
Preşedinte al conducerii St. Vladimir’s Seminary, iar eu vă scriu în calitate
de prieten al acestui institut.
Vă scriu pentru a mă plînge de
hotărîrea institutului de a oferi un doctorat onorific lui Rowan Wiliams la
sfîrşitul acestei luni.
Cu toate că lucrările academice
ale Dr. Williams pot constitui un motiv suficient pentru a-l invita să susţină
o conferinţă la institut, veştile despre planul de a-i acorda doctoratul au
produs o largă uimire şi chiar indignare.
În afara cercurilor academice,
acest personaj este cunoscut în special pentru suportul său public acordat
perversiunii sexuale în cadrul comuniunii anglicane.
Vă scriu în numele a două grupuri
de oameni: în primul rînd, vorbesc pentru credincioşii simpli care se roagă în
parohiile noastre ortodoxe, acei prieteni ai St. Vladimir’s care se simt
trădaţi de hotărîrea institutului în legătură cu Dr. Williams.
În al doilea rînd, vorbesc pentru
miile de anglicani loiali şi credincioşi, atît din această ţară cît şi din
întreaga lume, pentru care intervenţiile publice al Dr. Williams au fost o
sursă de suferinţă şi mîhnire în cursul ultimilor şapte ani de cînd se află sub
această tristă oblăduire a actualului Arhiepiscop de Canterbury.
O parte din aceşti anglicani au
căutat de fapt o cale de a deveni membri ai Bisericii Ortodoxe. Hotărîrea
institutului de a-i acorda distincţia onorifică lui Rowan Williams îi determină
să-şi reconsidere dorinţa de a intra în Biserica Ortodoxă.
Am aflat de un astfel de caz pînă
şi în această dimineaţă. Într-adevăr – dacă mi se permite o notă personală – aş
vrea să menţionez că în acele zile sumbre, cu un sfert de veac în urmă, pe cînd
eram un anglican abătut ce încerca să-şi găsească calea spre Biserica Ortodoxă,
credinţa mea nu ar fi admis o asemenea impietate.
Dacă un important institut
ortodox ar fi oferit în vremurile acelea o asemenea distincţie unui om precum
Rowan Williams, este foarte probabil că nu aş mai fi intrat în Biserica
Ortodoxă.
Preasfinţia Voastră, nu îmi fac
nici o iluzie în legătură cu convingerea institutului de a-i acorda distincţia
Dr. Williams. Sînt sigur mai ales de faptul că opoziţia venită din partea mea
nu va fi luată în serios.
Scriu doar pentru a-mi asigura
conştiinţa de faptul că o importantă sarcină morală a fost dusă pînă la capăt –
cu alte cuvinte, obligaţia de a-i preveni pe ceilalţi creştini că au ajuns pe
un drum care va duce doar la scandal şi ruşine pentru Sfînta noastră Biserică.
De fapt, scandalul este deja o realitate.
Cer iertare Înalt Preasfinţiei
Voastre pentru violenţa cu care m-am exprimat. Presupun însă că nici nu puteam
folosi un alt ton, fiindcă situaţia este sfîşietoare.
Sărutînd Sfîntul Omofor şi cerînd
binecuvîntarea părintească a Înalt Preasfinţiei Voastre, rămîn
Credinciosul Vostru fiu în
Hristos Domnul nostru
(PreaCucernicul preot) Patrick
Henry Reardon
Scrisoare a fost trimisă în copie
către:
Mitropolitul Mark
Episcopul Basil
Părintele John Behr
Părintele Chad Hatfield
Părintele Thomas Hopko
Părintele Robert Munday
Părintele Wilbur Ellsworth
Dl. John Maddex
(traducere de Gheorghe Fedorovici)
NOTE:
[1] Am semnalat cîteva aspecte aici:
[3] Acesta este portretul aplicat, indiferent dacă
se potriveşte sau nu, oricui ar îndrăzni să-i critice pe membrii elitei
româneşti. Pentru cine nu o ştie încă, elita de la noi este infailibilă, astfel
încît dacă unul din membri ei ar începe să-l critice pe un altul, el ar fi
automat eliminat ca unul cu idei fixe şi motivaţii impure. Este ilustrativ
atacul de panică suferit de directorul unei publicaţii arhi-dilematice atunci
cînd unuia dintre pupilii săi i-a fost aplicată o uşoară corecţie pentru
inadecvarea cu care expediase fenomenul Michael Jackson.
[4] Text
preluat de pe OrthodoxNet.com Blog, la adresa:
Traducere şi publicare cu acordul OrthodoxNet.com
Blog.
[5] Textul
se găseşte tot pe OrthodoxNet.com Blog, la aceeaşi adresă (http://www.orthodoxytoday.org/blog/2010/01/29/thanks-to-fathers-reardon-and-hodges-on-opposing-rowan-williams-honors/
).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu