marți, 2 februarie 2010

Este Rowan Williams ortodox? Dar St. Vladimir’s Seminary?



Comportamentul unei facultăţi de teologie creştină spune foarte multe despre Biserica de care aparţine. Astfel, dacă Universitatea catolică Notre Dame i-a oferit lui Barack Obama, un agresiv susţinător al pruncuciderii, doctoratul onorific în drept, asta vorbeşte mai degrabă despre un conflict în interiorul teologiei catolice în genere decît despre confuzia instituţiei respective de învăţămînt. În România, J. Moltmann, a cărui teologie este cel puţin discutabilă, [1] a primit un doctorat onorific în teologie ortodoxă din partea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Cu cîteva zile în urmă, Arhiepiscopul anglican Rowan Williams, un avocat al hirotonirii homosexualilor şi pentru care se pare că nu există o diferenţă esenţială între căsătoria dintre un bărbat şi o femeie şi cea dintre homosexuali, a primit un doctorat onorific din partea Facultăţii de Teologie Ortodoxă Sf. Vladimir din Statele Unite. [2]
Întrebările din titlu sînt intenţionat tendenţioase; chiar dacă nu ştiu prea bine cum stau lucrurile în legătură cu institutul Sf. Vladimir, nu am nici o îndoială în privinţa arhiepiscopului anglican, ale cărui notorii vederi liberale au dus la actuala scindare a Bisericii anglicane. După cum se poate vedea din cele două intervenţii publicate mai jos, discutabil nu e atît anglicanismul lui Williams, contestat de altfel de o mare parte a ierarhiei anglicane, cît creştinismul lui. Iar decizia conducerii facultăţii Sf. Vladimir nu poate fi justificată prin dorinţa (influenţată de relaţia apropiată dintre actualul decan şi Williams) de a transmite un semnal de ospitalitate anglicanilor dezorientaţi, cîtă vreme gestul ameninţă să-i dezorienteze pe ortodocşi. În plus, acordarea distincţiei cu ocazia Conferinţei anuale organizate în memoria Părintelui Alexander Schmemann este o impietate faţă de marele teolog ortodox.
Spre deosebire de evenimentul celebrat în ortodoxia românească, unde moltmannizarea teologiei ortodoxe nu întîmpină nici o rezistenţă, în cazul facultăţilor Notre Dame şi Sf. Vladimir acordarea doctoratelor menţionate mai sus a fost puternic contestată de grupurile conservatoare, ceea ce, prin comparaţie cu resemnarea ortodoxiei româneşti, oferă deja un argument în favoarea conflictului deschis şi împotriva indiferenţei.
Postez în continuare două replici ale unor creştini ortodocşi nord-americani care nu s-au temut să pară nedilematici, lipsiţi de admiraţie faţă de elită (iar dacă cineva cu erudiţia lui Williams nu este un om de elită, atunci nimeni nu e), deci resentimentari şi, neapărat, semidocţi, [3] în speranţa că se vor dovedi inspiratoare şi pentru ortodocşii români, nu doar în materie de curaj, ci şi pentru claritatea expresiei.

(Gh. Fedorovici)


Mulţumiri Părinţilor Reardon şi Hodges pentru că se împotrivesc acordării doctoratului onorific lui Rowan Williams [4]

Scriu pentru a mă alătura celor doi preoţi ortodocşi, Părintele Patrick Reardon şi Părintele Mark Hodges, pentru atitudinea lor principială şi publică pe care au adoptat-o faţă de decizia St. Vladimir’s Seminary de a-l invita pe Rowan Williams să susţină Conferinţa Schmemann şi de a-i acorda titlul onorific de Doctor în teologie (Doctorate of Divinity). După cum Părinţii Reardon şi Hodges afirmă în mod clar şi convingător, aceste gesturi sînt o jignire nu doar pentru numeroşi creştini ortodocşi din această ţară ai căror preoţi au fost educaţi şi formaţi la acest seminar, dar şi pentru mulţi anglicani şi alţi protestanţi care s-au gîndit să vină în Biserica ortodoxă pentru a scăpa de practicile imorale legate de homosexualitate, practici curente în comunităţile lor.
Decizia de a oferi un doctorat onorific Arhiepiscopului Williams arată aproape ca o provocare deliberată, fiindcă este greu de închipuit un personaj mai dezbinator în lumea creştină contemporană. Oare chiar li se cere membrilor Bisericii Ortodoxe Americane să ignore influenţa acestui om în calitatea sa de avocat principal al episcopatului homosexual, după cum l-a descris atît de potrivit Părintele Mark, doar pentru că Williams a studiat şi a scris despre Ortodoxie? Mă nedumireşte ideea că noul nostru mitropolit, care a semnat Declaraţia Manhattan şi i-a invitat deschis pe anglicanii nemulţumiţi să-şi găsească refugiul în Biserica ortodoxă, a aprobat această acţiune a St. Vladimir’s Seminary.
Este Ortodoxia menită să devină doar încă o versiune de creştinism siropos în America? Nu există oare destule astfel de „expresii” ale credinţei creştine în această ţară pentru a satisface apetiturile celor care caută spiritualitate fără responsabilitate morală? Avem oare o nevoie atît de disperată de aprobarea lumii încît sîntem gata să renunţăm la învăţăturile noastre pentru a primi această aprobare?
Am uitat oare că prietenia cu lumea este duşmănie cu Dumnezeu? Credincioşii ortodocşi din această ţară merită să primească răspunsuri la aceste întrebări legate de acţiunea celor de la St. Vladimir’s.
În timp ce sper că Biserica Ortodoxă se va dovedi întotdeauna un loc de vindecare pentru păcătoşii pocăiţi (indiferent de păcatul lor), mă rog să nu ne pierdem capacitatea de a distinge între boală şi sănătate. În ce ne priveşte, soţul meu şi cu mine ne vom abţine de la orice susţinere viitoare a St. Vladimir’s Seminary pînă cînd o explicaţie va fi oferită Bisericii în privinţa motivaţiei gestului făcut. Mă îndoiesc că firavul nostru protest va fi resimţit de institutul St. Vladimir’s, dar ne va dovedi cel puţin că nu susţinem învăţături mincinoase care se pretind ortodoxe.

În Hristos,

Cathy Tatusko


Urmează scrisoarea Părintelui Patrick Reardon către Mitropolitul Iona, datată 17 ianuarie 2010 şi trimisă cu aproximativ două săptămîni înainte ca St. Vladimir’s să-i ofere doctoratul lui Williams, un om care este „cunoscut în special pentru suportul său public acordat perversiunii sexuale în cadrul comuniunii anglicane”:


Scrisoarea Părintelui Patrick Reardon: [5]

Înalt Preasfinţitului Iona,
Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din America

Înalt Preasfinţia Voastră,

Vă rog să-mi dăruiţi binecuvîntarea Voastră preoţească. Primiţi această scrisoare în calitate de Preşedinte al conducerii St. Vladimir’s Seminary, iar eu vă scriu în calitate de prieten al acestui institut.
Vă scriu pentru a mă plînge de hotărîrea institutului de a oferi un doctorat onorific lui Rowan Wiliams la sfîrşitul acestei luni.
Cu toate că lucrările academice ale Dr. Williams pot constitui un motiv suficient pentru a-l invita să susţină o conferinţă la institut, veştile despre planul de a-i acorda doctoratul au produs o largă uimire şi chiar indignare.
În afara cercurilor academice, acest personaj este cunoscut în special pentru suportul său public acordat perversiunii sexuale în cadrul comuniunii anglicane.
Vă scriu în numele a două grupuri de oameni: în primul rînd, vorbesc pentru credincioşii simpli care se roagă în parohiile noastre ortodoxe, acei prieteni ai St. Vladimir’s care se simt trădaţi de hotărîrea institutului în legătură cu Dr. Williams.
În al doilea rînd, vorbesc pentru miile de anglicani loiali şi credincioşi, atît din această ţară cît şi din întreaga lume, pentru care intervenţiile publice al Dr. Williams au fost o sursă de suferinţă şi mîhnire în cursul ultimilor şapte ani de cînd se află sub această tristă oblăduire a actualului Arhiepiscop de Canterbury.
O parte din aceşti anglicani au căutat de fapt o cale de a deveni membri ai Bisericii Ortodoxe. Hotărîrea institutului de a-i acorda distincţia onorifică lui Rowan Williams îi determină să-şi reconsidere dorinţa de a intra în Biserica Ortodoxă.
Am aflat de un astfel de caz pînă şi în această dimineaţă. Într-adevăr – dacă mi se permite o notă personală – aş vrea să menţionez că în acele zile sumbre, cu un sfert de veac în urmă, pe cînd eram un anglican abătut ce încerca să-şi găsească calea spre Biserica Ortodoxă, credinţa mea nu ar fi admis o asemenea impietate.
Dacă un important institut ortodox ar fi oferit în vremurile acelea o asemenea distincţie unui om precum Rowan Williams, este foarte probabil că nu aş mai fi intrat în Biserica Ortodoxă.
Preasfinţia Voastră, nu îmi fac nici o iluzie în legătură cu convingerea institutului de a-i acorda distincţia Dr. Williams. Sînt sigur mai ales de faptul că opoziţia venită din partea mea nu va fi luată în serios.
Scriu doar pentru a-mi asigura conştiinţa de faptul că o importantă sarcină morală a fost dusă pînă la capăt – cu alte cuvinte, obligaţia de a-i preveni pe ceilalţi creştini că au ajuns pe un drum care va duce doar la scandal şi ruşine pentru Sfînta noastră Biserică. De fapt, scandalul este deja o realitate.
Cer iertare Înalt Preasfinţiei Voastre pentru violenţa cu care m-am exprimat. Presupun însă că nici nu puteam folosi un alt ton, fiindcă situaţia este sfîşietoare.

Sărutînd Sfîntul Omofor şi cerînd binecuvîntarea părintească a Înalt Preasfinţiei Voastre, rămîn

Credinciosul Vostru fiu în Hristos Domnul nostru

(PreaCucernicul preot) Patrick Henry Reardon


Scrisoare a fost trimisă în copie către:

Mitropolitul Mark
Episcopul Basil
Părintele John Behr
Părintele Chad Hatfield
Părintele Thomas Hopko
Părintele Robert Munday
Părintele Wilbur Ellsworth
Dl. John Maddex   
 
(traducere de Gheorghe Fedorovici)


NOTE:

[1] Am semnalat cîteva aspecte aici:


[3] Acesta este portretul aplicat, indiferent dacă se potriveşte sau nu, oricui ar îndrăzni să-i critice pe membrii elitei româneşti. Pentru cine nu o ştie încă, elita de la noi este infailibilă, astfel încît dacă unul din membri ei ar începe să-l critice pe un altul, el ar fi automat eliminat ca unul cu idei fixe şi motivaţii impure. Este ilustrativ atacul de panică suferit de directorul unei publicaţii arhi-dilematice atunci cînd unuia dintre pupilii săi i-a fost aplicată o uşoară corecţie pentru inadecvarea cu care expediase fenomenul Michael Jackson.

[4] Text preluat de pe OrthodoxNet.com Blog, la adresa:
Traducere şi publicare cu acordul OrthodoxNet.com Blog.

[5] Textul se găseşte tot pe OrthodoxNet.com Blog, la aceeaşi adresă (http://www.orthodoxytoday.org/blog/2010/01/29/thanks-to-fathers-reardon-and-hodges-on-opposing-rowan-williams-honors/ ).