Judecînd după cît de gros sunt îmbrăcați copiii mici în zilele noastre, aș spune că nu există decît două categorii de părinți: cei care la 20°C își îmbracă micuții ca și cum afară ar fi –20°C și cei care la –20°C își pregătesc copilașii pentru o nouă zi frumoasă la plajă. Același refuz al realității imediate poate fi regăsit și printre membrii celor două tabere care se confruntă de peste o jumătate de secol în privința încălzirii globale: unii pretind că simt cum fierbe planeta și este pe punctul de a muri, în timp ce tabăra opusă susține că pămîntul nu s-a simțit niciodată mai bine ca acum. În acest timp, ambele grupări se alătură ritualului global de numărare a rarilor fulgi de zăpadă rătăciți în ianuarie prin cine știe ce stațiune alpină, unii cu speranța că poate iarna următoare se va produce în sfîrșit potopul biblic care să-i înece pentru totdeauna pe negaționiștii încălzirii globale, ceilalți cu speranța că în iarna următoare va ninge atît cît să se producă avalanșa apocaliptică care să-i acopere definitiv pe toți activiștii de mediu.
Am preluat titlul acestei postări din poemul lui Robert Frost, „Fire and Ice”, pe care l-am tradus și postat în continuare ca o confirmare a unor preocupări umane constante pentru temperatura lumii noastre.
Robert Frost: Foc și gheață
Unii spun că prin foc lumea va sfîrși,
Alții că prin gheață.
Pe mine însă, oricît aș pofti,
De foc tot nu mă satur și parcă iar l-aș ispiti.
Dac-ar fi însă ca lumea îndoit să piară,
Cred că mă pricep destul la ură
Pentru a zice că și prin gheață ar putea să dispară
Ar fi o măsură
Bună ca să moară.
Fire and Ice
Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.
