Gîndul de zi (300)

 

Creștinismul reformat încearcă să-i hrănească pe credincioși cu povești despre cît de bun, de gustos și de hrănitor este Domnul, dar farfuria lor este mereu goală. Este o halucinație. Pe de altă parte, ortodoxia românească le oferă credincioșilor porții enorme din Trupul și Sîngele Domnului, cu care aceștia se îndoapă pentru a putea face față în confruntarea cu o lume nemiloasă, care nu-și oferă bogățiile decît oamenilor puternici, capabili să rostească „și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșelile greșiților noștri” și înainte, și în timp ce își strivesc aproapele, văzut ca un rival în efortul mîntuitor de a dobîndi lumea aceasta, singurul mod în care ortodoxul din noua BOR înțelege îndemnul lui Hristos de a birui lumea.

 

A trăi și a exista

 

Creștinii de astăzi cred în Dumnezeu așa cum cred în cel răposat cei adunați la priveghi: credem că cel care a murit există, chiar dacă nu vede și nu aude nimic. Există, dar nu trăiește, deci nu există așa cum existăm noi. Există doar în inima noastră, unde îl primim de-abia după ce a murit, adică după ce a devenit incapabil să ne mai rănească judecîndu-ne sau dezamăgindu-ne în vreun fel.

Postul Mare ne ajută să vedem că lucrurile stau exact invers: noi suntem cei morți deoarece vedem și auzim totul în afară de ceea ce este esențial. Postul Mare concentrează experiența creștină a situației noastre existențiale, ajutîndu-ne să înțelegem și să recunoaștem că absența vederii duhovnicești este semnul unei morți mai teribile decît cea trupească. Noi trăim, dar nu existăm. Pentru a exista, avem nevoie de o altă inimă, de o inimă în care Dumnezeu și oamenii pot să trăiscă și să fie vii, nu doar să existe. 

      

Incompatibilități bune și incompatibilități rele

 

Incompatibilitatea bună este cea care în esență este compatibilă, precum relația dintre credința ortodoxă și credința legionară, asociere sau identificare niciodată condamnate explicit și public de Patriarhia Română. Faptul că Patriarhia condamnă violența nu implică neapărat o condamnare a Mișcării Legionare, ci, cel mult, condamnarea violențelor membrilor acesteia, violențe care de altfel pot fi atenuate și chiar justificate prin invocarea contextului istoric.

Incompatibilitatea rea este cea incompatibilă, precum relația dintre credința ortodoxă și credința în iubirea universală, necondiționată și nelimitată sau devine incompatibilă de-abia după ce organele legii își fac datoria și îi arestează pe clericii pedofili sau/și violatori, tolerați și chiar protejați de superiori pînă în instanță (https://beta.dela0.ro/au-tolerat-forurile-bor-cazul-visarion-alexa/).

Iată un exemplu de incompatibilitate rea:

 

„Oricât ar fi de susținute de legile oamenilor, parteneriatul civil și «căsătoria» între persoanele de același sex sunt împotriva legii lui Dumnezeu și total incompatibile cu învățătura de credință ortodoxă.

Un creștin practicant nu poate susține vreodată astfel de demersuri și are îndatorirea sfântă de a mărturisi, precum este îndemnat de Scriptură: «drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea» (Evrei 4, 14).” (https://www.facebook.com/adrian.agachi.3/posts/pfbid0jzZAGYtumRNRtjgiMU3gmrSE5r4e8RBX7ZBTE9ZAWuhopEGtj6Pzq1MrFpwrwEAAl).

 

Dincolo de faptul că politicienii români care susțin avortul la cerere și legiferarea unor relații potrivnice legii lui Dumnezeu au fost invitați pe locurile de onoare la solemnitatea sfințirii Catedralei Neamului (fapt suficient pentru a pune în discuție compatibilitatea BOR cu legea lui Dumnezeu), gestul pr. Adrian Agachi, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei Române, de a sublinia caracterul necreștin al relațiilor homosexuale prin imaginea lui Lot și a familiei sale părăsind Sodoma cuprinsă de flăcările pedepsei divine este satisfăcător pentru toți creștinii străini de creștinism, de la cei din noua BOR la cei din „Biserica” LGBT (https://www.scena9.ro/article/sunt-sigura-ca-asta-ar-face-isus-pentru-oamenii-care-se-iubesc-interviu-cu-o-lesbiana-reverend-care-binecuvanteaza-cuplurile-de-acelasi-sex): creștinii ortodocși fundamentaliști își doresc ca iubirea lui Dumnezeu să-i ardă pe „incompatibili”, de preferință într-un spectacol public duminical, în timp ce creștinii progresiști sunt pregătiți să demonstreze public cum iubirea lor infinită va stinge flăcările urii, dezbinării și fricii.

Pe lîngă alte aspecte asupra cărora nu mă pot opri acum, rețin doar că hotărîrea ierarhiei ortodoxe de a înteți focul la cazanul în care-i ține pe credincioși este un semn clar de pierdere a lucidității și abilității diplomatice care au caracterizat-o pînă nu demult, un început de panică determinată de amenințarea economică imediată cauzată direct de criza economică și demografică și indirect prin pierderea credincioșilor, care, oricît de confuzi, contau prin simplul lor număr. Încurajată pe de altă parte de ascensiunea politică a naționalismului, Patriarhia Română pare înclinată să-și recupereze pierderile prin radicalizarea celor (tot mai) puțini deciși să se lase fierți în cazanul ortodox după ce au acceptat două decenii să fie păstrați într-o stare de crioconservare spirituală totală în camerele frigorifice ale noii BOR. Astfel, prin scopuri și intenții incompatibile cu învățătura creștină, noua ortodoxie servește culturii morții chiar în timp ce-și afirmă dedicarea față de cultura vieții.