Tema „Biserica și intelectualii” a fost de fapt determinată de raportul ierarhiei ortodoxe doar cu unii intelectuali, și anume cu cei „ortodocși” în sensul figurat al termenului „ortodox”, ca adoptare a principiilor, credințelor, practicilor stabilite și considerate corecte. Întrucît, după cum arată Alexandru Racu într-un text recent dedicat acestei captivități (https://alexandruracu.wordpress.com/2026/03/30/luminatorii-ortodoxiei/), ierarhia ortodoxă nu a fost capabilă (sau poate că a evitat pragmatic) să elaboreze o doctrină socială, reducînd relația Bisericii cu lumea la un fel de perspectivă vag spirituală asupra creației, liderii ortodocși le-au permis intelectualilor validați de societate să reprezinte BOR la nivelul claselor superioare prin educație și venit în timp ce confirmau în zonele sublunare caracterul ortodox al viziunilor neolegionare.
Episodul în care Iisus îi întreabă pe ucenici ce cred oamenii despre El și ce cred ucenicii despre El apare în cele trei evanghelii sinoptice (Matei 16, 13-17, Marcu 8, 27-29, Luca 9, 18-20). O biserică poate fi considerată creștină doar în măsura în care ascultă de Duhul Sfînt și ajunge astfel la afirmația lui Petru; dacă ascultă de duhul lumii, nu face decît să ghicească, să aproximeze, să tatoneze și, mai devreme sau mai tîrziu, să se piardă. Ce vreau să spun este că problema captivității intelectuale a BOR nu este determinată în primul rînd de consistența morală și intelectuală a celor care-i construiesc discursul public în raport cu lumea de astăzi, cum s-ar putea înțelege din intervenția lui Alexandru Racu, ci de faptul că această elită intelectuală a construit un Hristos corect politic, mai precis unul care respectă canoanele credinței în civilizația occidentală și prin care a fost elaborată o ortodoxie euroatlantică, în timp ce în laboratorul catacombei „mărturisitoare” aceeași ierarhie a recunoscut sfințenia și mirosul bineplăcut al unui Hristos incorect politic, o creatură monstruoasă creată din oasele „sfinților” legionari și pregătită pentru a fi dezlănțuită în lume în ceasul biruinței legionare. În ambele cazuri, mesajul BOR este determinat de două secte care ascultă de oricare alt duh în afară de Duhul Sfînt.
Noua Biserică Ortodoxă Română este nouă exact în măsura în care a încetat să mai fie ortodoxă, „ortodoxia” ei fiind asigurată de cele două ortodoxii dominante, cea a intelectualilor corecți și cea a „proștilor” incorecți. NBOR este la fel de nouă și la fel de goală pe dinăuntru ca orice biserică liberală din Vest, cu diferența că la cele două întrebări puse de Iisus, în Vest răspunsul îl dau activiștii LGBT și cei ai feminismului, pe cînd în NBOR răspunsul este oferit pe timp de zi de Pleșu, Baconschi, Papahagi, Paleologu, Preda, iar pe timp de noapte de naționaliștii mistici, care încă mai au nevoie de condiții speciale pentru a desluși limpede evanghelia neamului absolut revelată de duhul Căpitanului.
