Poporul este normal iar omul este bun de la natură. Ei se poartă anormal numai din cauza contextului și a lipsei de educație. Dar poporul și omul în general rămîn normali, adică buni în esența lor, fiind în așteptarea unui context favorabil. Prin urmare, trebuie să schimbăm contextul pentru ca esența bună a omului, a poporului și a lumii să se poată manifesta.
Aceasta este, în rezumat, viziunea iluministă, care în România se găsește nu doar în zona progresistă, ci și în cadrul ortodoxiei naționaliste, care se declară conservatoare în ciuda acestui proiect revoluționar evident; adoptată în planul teologic al noii ortodoxii din România, viziunea iluministă reprezintă o erezie la fel de evidentă. Un conservator care vorbește despre integritatea biologică și spirituală a neamului este de fapt un trans-conservator ori un conservator queer. Identitatea sa reală este cea de revoluționar și de aceea este interesat de transformarea politică a societății. Între misionarul naționalist (deși preferă să se identifice drept conservator) și cel progresist nu este nicio diferență esențială, ci mai degrabă una de caracter, progresistul avînd bunul simț de a nu se prezenta drept altceva decît este.
Atît în formulele ideologice de stînga și de dreapta, cît și în cea teologică adoptată de noua BOR, viziunea iluministă își dezvăluie dimensiunea fundamental anticreștină. În creștinism, esența este independentă de context, atît binele, cît și răul reușind să reziste, să se împotrivească și, doar în cazul binelui, să biruie contextul opus. În creștinism, contextul întunericului nu poate cuprinde licărul luminii în ciuda demonstrației descurajante oferită de noile degenerații de ortodocși în special în timpul slujbei de Înviere; contextul lumii nu poate birui credința creștină și porțile iadului nu pot birui Biserica lui Hristos, ci doar bisericile iluministe ale oamenilor.
