Răul există oricum în această lume, dar prosperă pe măsură ce omul este dispus să se folosească de el cu cele mai bune intenții. De regulă, suntem înclinați să ne folosim de rău nu în scopuri rele, ci dimpotrivă, împotriva răului. Acest lucru se întîmplă în special atunci cînd cedăm principiului „scopul scuză mijloacele”. Este vorba despre un tip de ispită care apare atunci cînd înțelegerea binelui și răului este fie nedezvoltată, cum se întîmplă în cazul copiilor, fie distorsionată cum se întîmplă în cazul adulților închiși în bula de stînga sau de dreapta, progresistă ori „creștină”.
Principiul este cu atît mai eficient cu cît reușește să-i facă pe cei care l-au adoptat să continue să-și urmărească scopul în ciuda faptului că acesta își dezvăluie tot mai clar natura sa rea, obligîndu-i în felul acesta să-și recunoască atașamentul față de rău prin alegerea mijloacelor evident rele pe care continuă să o facă în tot mai mare cunoștință de cauză.
