Atît universalitatea, cît și unicitatea religiei derivă din
credința într-un Dumnezeu. Inevitabil, această condiție este pusă
în discuție de fiecare dată cînd existența lui Dumnezeu este nesigură.
Dar omul este un animal religios, adică o ființă
care nu poate să nu creadă. Cînd nu crede în Dumnezeu, crede în fraternitate,
în egalitate, în umanitate. Crede în progres. Crede în spiritualitate. Presupun că cel care crede în sine însuși întîmpină unele dificultăți cînd vine vorba să creadă (și) în Dumnezeu .
Precum religia, muzica este un limbaj care ne
ajută să ne construim macheta, modelul nostru spiritual, pretinde maestrul
Cristian Măcelaru în cadrul unei emisiuni difuzată astăzi de Radio România
Cultural (vezi în continuare). Nu sînt sigur că descrierea face dreptate
muzicii, dar nu mă-ndoiesc că ratează esența religiei. În măsura în care este un limbaj,
religia nu construiește nimic, pace
PF Daniel, ci servește scopului propriu limbajului: acela de a sta de vorbă. În
cazul religiei, scopul este, desigur, acela de a sta de vorbă cu Dumnezeu.
„Luni 2 aprilie, emisiunea OAZA DE MUZICĂ (Radio
România Cultural, 14,30-15,00) îl are ca invitat pe dirijorul
CRISTIAN MĂCELARU. Este prima ediţie din cele cinci, premium,
pe care vi le propun pentru săptămâna care precede Sărbătoarea Paştelui
Ortodox. Tema care va străbate cele cinci emisiuni este ÎNVIEREA ca
temă predilectă în istoria culturii universale.” (https://radioromaniacultural.ro/cristian-macelaru-editie-speciala-oaza-de-muzica/)
„Nu cred că omenirea are nevoie de religie.
Eu spun că omenirea a creat religia ca să poată să
explice un fenomen pe care știam că îl avem în noi, care este Spiritualitatea
și care este o Credință…născută în noi.
Dacă ar fi după mine, fiecare persoană ar avea
ceea ce autodefinesc ei o Religie. Religia este un răspuns la o întrebare la
care n-ar trebui să căutăm răspunsul. Religia e o machetă, să spun așa, a ceea
ce au experimentat unii oameni, dar noi trebuie să luăm macheta ca o structură
care ni se sugerează. Însă noi suntem cei responsabili pentru a
redefini acea machetă, pentru noi.
De multe ori, poate, cele mai intime rugăciuni
sunt cele în care nu putem folosi cuvinte, pentru că nu avem cuvinte prin care
să ne putem exprima.
Eu cred că religia e folosită acum pentru a
convinge o masă de oameni că sunt diferiți față de alți oameni și este folosită
incorect. Este folosită, din păcate, pentru a distruge exact ceea ce o lume
spirituală ar trebui să fie, adică o Uniune completă a noastră, a oamenilor.
Religia trebuie să fie un lucru personal. Dacă
este religia altcuiva, nu mai are funcția care a fost de la început. În religie
nu există o a doua generație, religia este pentru o singură generație, pentru
că fiecare generație trebuie să își autodefinească această idee de a se exprima
printr-o religie, în limba artei.”
Cristian Măcelaru
