Confuzia este larg răspîndită în rîndul medicilor din România, care, deși
s-au bucurat de minore creșteri salariale, nu au primit și recomandări în ce-i
privește pe pacienți:
„Nu știu ce să mai cred”, declară indignată o doctoriță, medic specialist
la un spital bucureștean. „Tocmai îmi număram liniștită banii. După doar trei
zile, cînd tocmai ajunsesem cam pe la jumătatea teancului de bancnote, mă
trezesc cu un telefon de la un pacient care dorea o programare. Nici nu știu
cine era, numele nu-mi era familiar, în orice caz nu era nici domnu Gogu, nici
Tănțica, așa că probabil că era vreo greșeală. Sigur l-aș fi recunoscut după
voce! Oricum, nu mi-a zis nici măcar dacă era recomandat de cineva. Bineînțeles
că i-am închis telefonul, tîmpitu’
dracului. Mi-e groază cînd mă gîndesc că am uitat unde am rămas cu număratul și
trebuie să o iau de la început. Nu mi-e de alta, dar uite că vine 1 Mai și eu
tot număr la bani, ca proasta. Dar, asta-i viața: pacienții își închipuie că noi nu am fi decît niște mașini de numărat bani, nu niște simpli oameni, la fel ca ei.”
