La stația de metrou nu se vinde poezie.
Se vînd roșii, banane, struguri, citrice.
Poezia se vinde la librărie.
Vorba vine. De vîndut, poezia se vinde doar la marile librării.
La stația de metrou se vînd doar alimente ieftine și perisabile.
La marile librării se vinde poezia scumpă și neperisabilă.
La stația de metrou nu se vinde poezie,
dar se vinde verdeață, se vinde ștevie, leurdă, leuștean,
ceea ce este oricum mai aproape de poezie
decît volumele plastifiate din marile librării.
Ce poezie este cea care nu miroase,
care nu respiră,
ce poezie este poezia lucioasă?
Poezia nu se cumpără.
Poezia nu se vinde.
Poezia se pipăie.
Poezia miroase.
Poezia miroase
a verdeață, a metrou,
miroase a
ziua de azi,
păstrată în
vers pentru mai tîrziu,
pentru cînd ne-o fi foame.
