Sub titlul „The Meaning Of A Man’s Death” („Semnificația morții unui om”), Rod Dreher evocă împrejurările în care l-a întîlnit și s-a împrietenit cu Alin Bogdan, relația lui Dreher cu Alin Bogdan aprofundîndu-se în sens spiritual mai ales după moartea neașteptată a acestuia din urmă, Alin murind în urma unui infarct la cîteva ore de la despărțirea de Dreher (https://www.theamericanconservative.com/dreher/alin-bogdan-meaning-of-his-death-live-not-by-lies/).
Care
este sensul morții unui om? Sensul universal al morții omului este revelat de sensul
creștin al vieții și al morții omului. Sensul morții unui anumit om este revelat în plus și de împrejurarea morții lui. Dacă
admitem că viața omului are sens, atunci și moartea lui trebuie să aibă un
sens. Moartea este absurdă doar dacă suntem convinși că viața este absurdă. Dacă
viața este absurdă, atunci credința, speranța și iubirea sunt și ele absurde.
Dar ce mai putem spera, crede și iubi în fața morții? Sunt întrebări la care tot
mai puțini creștinii îndrăznesc să răspundă, în ciuda entuziasmului cu care
sărbătoresc Sfintele Paști. Din acest motiv, ne este greu să răspundem la întrebarea legată de sensul morții unui om.
Împrejurarea morții lui Alin este determinată de evenimentul prilejuit de lansarea la București a ediției românești a cărții Să nu trăim în minciună în prezența autorului, care a susținut o conferință și a oferit cîteva interviuri. Cartea lui Dreher prelungește și consolidează lucrarea sa anterioară, Opțiunea Benedict, în care recomanda retragerea creștinilor din războiul cultural în comunități reale de rugăciune și solidaritate creștină. Impresia mea este că Dreher și-a dat seama că cei mai mulți creștini nu sunt pregătiți să ia o astfel de decizie, așa că le-a oferit acum o opțiune mai la îndemînă: să nu participe la minciună. Ceea ce are sens din perspectivă creștin: retragerea din lume este în primul rînd și în mod esențial o retragere din minciună. În acest sens, se poate spune că Să nu trăim în minciună ne pregătește mai bine pentru o eventuală opțiune precum cea recomandată de Dreher în Opțiunea Benedict. În creștinism, lepădarea de minciună precedă în mod obligatoriu unirea cu Hristos și este înțeleasă ca o moarte.
Moartea este, de altfel, minciuna supremă. Este culminarea minciunii și urmarea ascultării de diavol, tatăl minciunii (Ioan 8, 44). Moartea creștinului, indiferent că este cea fizică sau cea spirituală realizată sacramental prin Botez și Pocăință (prin care murim păcatului și omului cel vechi), corespunde vieții în adevăr sau, mai bine zis, marchează începutul vieții adevărate, care este viața în adevăr. Semnificația morții lui Alin constă în revelarea adevărului că singura viață adevărată, singura viață eliberată de minciună este viața în Împărăția lui Dumnezeu. Potrivit învățăturii creștine și a celei ortodoxe în mod special, această viață în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să înceapă încă din această viață, luminînd în mod tainic dinăuntrul vieții noastre cotidiene. Unul dintre cele mai bune mijloace de a ne împotrivi minciunii este, în practica ascetica ortodoxă, cugetarea la moarte. Întrucît moartea regretabilă a lui Alin ne îndeamnă să cugetăm la moarte, ea ne constrînge să redescoperim străvechiul antidot patristic împotriva minciunii originare: „veți fi ca Dumnezeu” (Facerea 3, 5). Această minciună ne este oferită sub diverse forme de teorii de natură gnostică (umanism, transumanism, biotehnologie, panteism) care inspiră în mod diferit cele două ideologii majore care se confruntă astăzi, stînga seculară și dreapta aproximativ religioasă. Nu este întîmplător că ambele ideologii au făcut din libertate o valoare absolută, diferența dintre ele fiind determinată de modul în care libertatea poate fi realizată, prin egalitarism, respectiv prin accesul la piață.
Acesta este motivul pentru care creștinii trebuie să lege și mai clar libertatea de adevăr, iar adevărul de Duhul. Viața creștină în adevăr nu poate fi decît viața în duh și în adevăr (Ioan 4, 23-24). Dacă ne limităm la adevăr nu vom face decît să luptăm împotriva unei minciuni în numele unui adevăr parțial, adică tot în numele unei minciuni. Dacă nu vedem decît adevărul înseamnă că suntem deja orbi, pentru că am separat adevărul de duh și duhul de adevăr. În felul acesta, mai devreme sau mai tîrziu vom ajunge inevitabil fie să ascultăm de duhuri mincinoase, fie să nu recunoaștem și să respingem Duhul Adevărului (Ioan 16, 13) în numele adevărului nostru.
Dacă Hristos nu a înviat, credința noastră este zadarnică, sublinia necruțător Apostolul Pavel (1Cor. 15, 14-19). Dacă Hristos nu a înviat, nu doar că nu mai putem spera, crede și iubi în fața morții: nu o mai putem face nici măcar în fața vieții și suntem cu adevărat „mai de plîns decît toți oamenii”. Sensul morții lui Alin se descoperă doar în moartea noastră, fizică ori spirituală, despre care însă cei mai mulți dintre noi nu vrem să știm nimic, refuzînd astfel să punem în lucrare funcțiile vitale ale ființei noastre: credința, nădejdea și dragostea.
