Deși este de acord cu legea maghiară cu privire la interzicerea propagandei LGBT în școală, Rod Dreher precizează într-un sens cît se poate de liberal: „Aș saluta clarificarea legii astfel încît să garanteze că părinții care doresc să predea lecții pro-LGBT copiilor lor vor putea face acest lucru în mod legal” („I completely understand why this offends progressives. But I also completely understand why Hungarian lawmakers who voted for this are tired of the propaganda aimed at their children. I would welcome clarification to the law to guarantee that parents who wanted to teach pro-LGBT lessons to their children would be able to do so legally, however” sublinierea mea, G.F. Vezi articolul la https://www.theamericanconservative.com/dreher/von-der-leyen-lies-about-hungary-lgbt-law/).
Atunci cînd în cadrul conferinței lui Dreher de la București, părintele Holbea a fost întrebat de ce „în România nu s-a cristalizat nici un răspuns la fel de consistent precum cel oferit de Dreher din partea intelectualilor români din Biserică” părintele Holbea a refuzat să răspundă întrebării, dezvoltînd tema luptei anticomuniste de dinainte de 1990 (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/06/viata-partial-adevarata-nu-este-deloc.html). Cu toate acestea, un răspuns consistent și constant a fost totuși oferit prin volumele lui Mircea Platon începînd cu Cine ne scrie istoria (2007), continuînd cu A treia forță: România profundă (2008), Conștiința națională și statul reprezentativ (2011), Ce-a mai rămas de apărat (2016, o lucrare care reia și dezvoltă tematica din A treia forță: România profundă), efortul de apărare a elementelor fundamentale ale conștiinței naționale fiind dublat în lucrările apărute din 2017 încoace printr-un efort impresionant de restaurare organică a modelelor și principiilor românești în vederea regăsirii noastre de sine (Elitele și conștiința națională, Geografie și conștiință națională, Națiune, modernizare și Elite românești). Tot acest efort a fost pînă în prezent ignorat în lumea conservatoare românească. Brusc, însă, în mod manipulator și viclean, numele lui este asociat tot mai des în contextul opoziției față de proiectul progresist de ideologizare a educației prin introducerea educației sexuale (https://r3media.ro/catalin-sturza-si-mircea-platon-educatie-sexuala-in-scoli/). De ce doar ultima carte publicată de M. Platon, Deșcolarizarea României (2020) și observațiile lui pe tema educației au devenit relevante pentru opoziția antimarxistă din România? Pentru că observațiile și criticile lui sunt valide, sau pentru că prin această carte Platon poate fi valorificat fără riscul ca fundamentele culturii românești să fie luate în discuție, fără riscul ca adevărul să fie readus la temelia angajării noastre în realitate și în istorie? Impresia mea este că Platon devine important pentru operatorii de dreapta din România pentru că poate fi folosit la consolidarea libertății în defavoarea adevărului în vederea reducerii adevărului primit, ocrotit și transmis istoric la adevărul proiectat ideologic al dreptei antimarxiste.
