Memoria toarce. Prin toarcere, memoria nu ne întoarce în trecut, nici nu aduce trecutul în prezent, ci păstrează legătura cu originea noastră. Memoria nu toarce trecutul, ci prezentul. În felul acesta, memoria ne verifică identitatea și previne înstrăinarea noastră.
Memoria toarce firul prezentului împreună cu cel al trecutului. În măsura în care cunoașterea este re-cunoaștere, memoria este un organ de cunoaștere. Noua memorie este realizată prin anularea rolului natural al memoriei în cunoaștere, înlocuit în mod fraudulos cu o funcție imaginativă. Această mutație în funcționarea memoriei este indispensabilă înlocuirii identității fundamentale cu identitatea fluidă. Doar o identitate fluidă poate participa la proiectul redefinirii – imaginării – realității, proiect realizat în România prin implicarea directă sau indirectă a dlui Andrei Pleșu, apreciat ca „intelectual creștin al României” de PS Ignatie al Hușilor în Pastorala de Sf. Paști de anul acesta https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/04/pastorala-despre-invierea-lui-plesu.html]
În antropologia clasică, memoria aparținea sufletului, chiar dacă în calitate de facultate sau putere a minții (intelectul constituind partea superioară a sufletului). În antropologia seculară modernă, memoria este o facultate a creierului. Memoria modernă este mai degrabă un depozit de informații care pot fi actualizate mai degrabă decît o putere de a păstra în prezență și, pentru creștini, de a păstra mai ales în prezența lui Dumnezeu.
Cultivarea memoriei presupune efort, care este cu atît mai dureros cu cît lipsește deprinderea exercitării ei. Torquere, rădăcina latină a toarcerii și întoarcerii, include și sensul de tortură, de suferință produsă fie de dificultatea toarcerii sau întoarcerii într-un loc pierdut, fie de încercarea de a abandona uitării un trecut semnificativ doar prin rana produsă.
Noua memorie toarce viitorul în vederea întemeierii unei noi origini, deci a unei noi identități. Formarea noii memorii presupune desfacerea firului memoriei tradiționale. În acest scop, au fost deja „torturate”, adică răsucite și întoarse din sensul lor fundamental instituțiile naturale ale memoriei: familia, Biserica și școala.
