„nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca și ceilalți, ci să priveghem și să fim treji.” (1 Tes. 5, 5-6). Cum adică să nu dormim ca ceilalți? Cum dorm ceilalți? Ceilalți dorm vorbind despre pace și liniște (1 Tes. 5, 3). Despre optimism. Despre spiritualitate. Despre descoperirea de sine, despre valori europene, despre salvarea promisă de Cezar. Ceilalți dorm punînd un fals început și adorm în speranța unui răsărit mincinos.
„știți bine că ziua Domnului vine așa, ca un fur noaptea; […] Voi însă, fraților, nu sunteți în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur” (1 Tes. 5, 2; 4).
Pentru cei care o așteaptă, Ziua Domnului vine
întotdeauna ziua. Ei trăiesc în ziua Domnului chiar și atunci cînd dorm. Pentru cei care n-o așteaptă, Ziua Domnului vine întotdeauna
noaptea. Ei rămîn în noapte și nu cunosc ziua nici măcar atunci cînd sunt treji. Ziua Domnului vine ca un fur, lipsindu-ne de toate falsele lumini cu care ne-am luminat viețile, descoperindu-ne întunericul în care am ales să trăim.
