luni, 23 decembrie 2024

Lucrarea urîciunii

 

Contrar așteptărilor ortodocșilor de ultimă generație, care în ciuda uzurii lor mintale și duhovnicești planificate, continuă să funcționeze și după ce au ieșit din garanție, „urîciunea pustiirii” nu caută să anuleze frumosul, binele și adevărul, ci să le folosească. De ce ar distruge răul frumosul, dacă lumea are nevoie de el? Ceea ce caută răul nu este să suprime frumosul, ci să întrerupă legătura dintre frumos și sursa frumosului, care nu este din lumea aceasta. Este un lucru pe care ortodocșii din noua ortodoxie nu pot să-l priceapă: în capul lor, frumosul este pur și simplu frumos și d-aia va salva lumea.

Aici este problema: că frumosul nu va salva lumea dacă este transformat în proiect politic (și din acest motiv se urîțește inevitabil). Dar tocmai acest lucru se îtnîmplă prin lucrarea urîciunii: în clipa în care devin proiect și slogan politic, frumosul sau binele sau adevărul vin din lumea aceasta, așa cum se-ntîmplă în viziunea lui Călin Georgescu. Iar Georgescu și orice alt lucrător al fărădelegii și al amăgirii nu pot transforma frumosul și valorile și virtuțile teologice în energie politică decît dacă scot frumosul din calea Adevărului și a Vieții. Pentru această „lucrare” (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/lucrarea.html) au nevoie de ajutorul ortodoxiei, după cum am mai arătat (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/floriile-neamului-romanesc-intrarea-lui.html) și mă voi strădui să arăt și în viitoarele mele intervenții. 

Nu pot încheia aceste rînduri înainte de a semnala ironia care face ca tocmai cineva care și-a ales ca moto al blogului celebra vorbă a lui Dostoievski să vadă în Georgescu un restaurator al frumuseții salvatoare. Însă din clipa în care puterile împărăției lui Dumnezeu sunt reținute pentru lumea aceasta și folosite pentru lumea aceasta văzută ca un scop în sine, ele transformă lumea aceasta într-o alternativă a Împărăției lui Dumnezeu. Doar o ortodoxie alternativă este capabilă să participe la lucrarea de restaurare a unei împărății alternative, cu atît mai mult cu cît această lucrare este asumată de un expert în sustenabilitate.


Gîndul de seară (107)

 

Vulnerabilitate ortodoxiei este determinată de convingerea ortodocșilor că nu există decît Dumnezeul din capul lor. Vulnerabilitatea progresismului este determinată de convingerea progresiștilor că nu există decît Dumnezeul din capul ortodocșilor vulnerabili.  

Biserica tace?

 

„Biserica tace, veghează și se roagă ca Dumnezeu să ne dăruiască pace, liniște, înțelepciune și lumină, pentru a ajunge «să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim».Episcopul Iustin al Maramureșului și Sătmarului, „Scrisoarea Pastorală de Crăciun”, 2024 (https://doxologia.ro/ps-iustin-episcopul-maramuresului-satmarului-nasterea-lui-hristos-bucurie-mare-pentru-tot-poporul).

Dacă Biserica tace, înseamnă că toate ale ei tac. Dacă nu taci, înseamnă că nu faci parte din Biserică. Dacă tăcem, ajungem să mărturisim, spune bietul PS Iustin. Să mărturisim ce? Tăcerea! Cum o mărturisim? Tăcînd!

Dacă asta este înțelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu, atunci ar trebui să ne rugăm să nu ne-o mai dăruiască. Dacă asta este lumina pe care ne-o dăruiește, atunci ar trebui să-l rugăm să ne lase și puțin întuneric, ca să nu orbim de tot.

Dar acestea nu sunt înțelepciunea, pacea și lumina de la Dumnezeu. Sunt doar niște cuvinte care nu înseamnă nimic, rostite de niște oameni care, pentru că nu-l cunosc pe Dumnezeu, îi îndeamnă pe credincioși să ceară la Dumnezeu darul orbirii, al muțeniei, al surzeniei și al nebuniei pentru ca toți să se regăsească în același mare nimic al ortodoxiei surogat.