Gîndul de seară (93)

 

În perioada comunistă, românilor li s-au luat multe dintre lucrurile pe care le realizaseră între 1859 și 1947. În perioada post-comunistă, românilor li s-a luat cam tot ce au realizat în ultimii două mii de ani.

 

Despre noua ortodoxie și lepădarea ei de Dumnezeu

 

Patriarhul ortodoxiei desprinsă de realitate, dl Gheorghe Becali, își menține convingerea potrivit căreia vaccinul anticovid reprezintă o lepădare de Dumnezeu întrucît produce o modificare a ADN-ului (https://www.activenews.ro/covid/De-ziua-lui-Gigi-Becali-VACCINUL-E-LEPADARE-Toti-cei-care-au-impins-la-vaccinare-trebuie-sa-faca-mai-mult-pentru-a-fi-iertati.-VIDEO-188941; am făcut în trecut cîteva observații în legătură cu această problemă la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/patriarhia-romana-si-vaccinarea-ca.html). În ce mă privește, pînă acum nu am observat nici un efect al schimbării ADN-ului printre rudele și prietenii mei vaccinați. Cred însă că dacă vreunul dintre ei ar fi trecut la un stil de viață bazat pe semințe de floarea-soarelui, trap și manele, schimbările ar fi devenit evidente într-un timp foarte scurt.

Acum, sigur că fiecare este liber să aibă și să-și exprime liber orice opinie. Cred că acesta este un lucru bun chiar și atunci cînd este vorba despre aberații, precum cele declarate de dl Becali. Pentru că într-o Biserică care se definește prin dreapta credință, fiecare manifestare a aberației reprezintă un prilej de lămurire și de reafirmare a adevărului. După cum vedem însă de peste zece ani, nu doar că încercările de modificare a credinței nu au fost corectate de teologii și clerul ortodox, ci ele au fost sprijinite fie tacit, fie prin adoptarea lor explicită, cum se-ntîmplă în cazul spiritualității New Age. Adevărul dogmatic a devenit brusc în BOR echivalentul unei bombe periculoase, bine camuflată, în timp ce aberația care-ți zăpăcește discernămîntul este lăsată la îndemîna tuturor (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/11/despre-falsa-priveghere-si-alte-capcane.html). E chiar bine s-o atingi, cică aduce noroc, dovadă că FCSB iar a luat campionatul.

Dar faptul că liderii ortodocși nu intervin pentru a defini lucrurile, pentru a restabili hotarele dintre adevăr și minciună sau falsul adevăr, nu demonstrează oare că de fapt ierarhia s-a lepădat deja de Dumnezeu? Dacă ierarhia se teme să precizeze care sunt implicațiile vaccinului asupra credinței pentru ca nu cumva să-i scandalizeze pe cei care au făcut un idol din vaccinare sau, la fel de bine, din respingerea vaccinării nu înseamnă oare că ierarhia ține mai mult la imaginea ei în ochii lumii decît la imaginea lui Dumnezeu pentru credincioși?

În primul rînd, deși lepădarea de Dumnezeu nu poate fi un act inconștient, probabil că nu este nici unul pe deplin conștient. Este greu de crezut că cineva s-ar lepăda în mod conștient de Dumnezeu dacă ar ști ce înseamnă asta. De fapt, Dumnezeu nu este respins doar de cei care, pentru că trăiesc în afara Bisericii, nici măcar nu L-au cunoscut, dar chiar printre creștinii practicanți există forme subtile de lepădare de Dumnezeu ascunse de o dorință de Dumnezeu, mai precis de o nevoie de un dumnezeu alternativ, convenabil, în care să-l găsesc nu atît pe Dumnezeu, ci în care să mă regăsesc pe mine însumi așa cum îmi convine, nu așa cum vrea Dumnezeu să fiu, deci nu așa cum ar trebui să fiu și nici măcar așa cum sunt (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/04/dumnezeul-care-ne-convine.html). Întîlnim astfel de ortodoxii alternative atît în zona „trăitoare”, care a făcut din anularea gîndirii o virtute, cît și în zona „intelectuală”, care a echivalat sfințenia cu exercițiul cultural (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/07/indumnezeirea-prin-intelectuali.html). Și nu este exclus ca în fața acestui spectacol grotesc de pseudo-împlinire prin auto-mutilare, numeroși spectatori să refuze posibilitatea unei relații cu Dumnezeu care pare să ducă doar la asemenea efecte tragice.

În al doilea rînd, atît acceptarea, cît și refuzul vaccinării pot constitui o formă de lepădare de Dumnezeu doar în măsura în care sunt văzute ca forme de salvare spirituală. Deși numărul vaccinolatrilor a fost redus, chiar dacă mass media și rețelele de socializare i-au făcut să pară dominanți, în schimb în tabăra fundamentalistă a existat și persistă, dacă nu cumva chiar s-a dezvoltat între timp, convingerea unanimă potrivit căreia refuzul vaccinului constituie o condiție a mîntuirii. Această confuzie demonstrează întunericul total în care zace segmentul „trăitor” și, prin urmare, iresponsabilitate, trădarea și lașitatea ierarhiei care se teme să lămurească lucrurile pentru a nu fi acuzată de globalism de către fundamentalismul ortodox maniheist. De altfel, zona fundamentalistă trăiristă împărtășește anumite premise gnostice cu cea fundamentalistă intelectualistă cu privire, de pildă, la posibilitatea depășirii/anulării/suspendării istoriei (prin suferință, de unde și funcția mijlocitoare a sfinților închisorilor, respectiv prin contemplație, de unde și funcția mijlocitoare a elitei intelectuale), în ce privește credința într-un univers dualist sau în legătură cu posibilitatea unei cunoașteri ezoterice prin care mîntuirea este posibilă (de unde și funcția salvatoare a teoriilor conspirației în zona subterană, respectiv funcția salvatoare a înțelepciunii perene în zona înălțimilor spiritului).

Este foarte posibil ca ierarhia să ignore afirmațiile greșite ale dlui Becali nu doar pentru că este sensibilă la donațiile sale generoase, ci și pentru că împărtășește aceste premise gnostice care permit legătura dintre lepădare și vaccinare. Lepădarea ca formă de cădere este astfel realizată prin trup; trupul vaccinat este cel căzut din forma lui originară, căpătînd astfel o altă formulă (un alt ADN), deci o altă constituție, o altă natură. Vaccinații constituie o umanitate alternativă, care și-a pierdut capacitatea de a intra în relație cu Dumnezeu. Dincolo de problema recuperării acestei relații prin rostirea lepădărilor de la Botez, așa cum propune dl Becali (cum ar putea dori să se întoarcă la Dumnezeu cineva care, întrucît are ADN-ul schimbat, nu se mai poate întoarce la Dumnezeu și, mai mult, a devenit incapabil să se mai raporteze la Dumnezeu?), ideea că trupul este mijlocul lepădării corespunde principiului gnostic pentru care materia este cauza răului. Deși este adevărat că, din perspectivă creștină, materia este afectată de păcat și își schimbă natura, schimbarea naturii materiei, schimbarea ADN-ului nu produce nici lepădare, nici îndumnezeire (cum speră transumanismul bio-tehnologic), deși cu siguranță îndumnezeirea produce schimbarea omului în întregul lui, la nivel trupesc și sufletesc deopotrivă. Această schimbare este produsă de lucrarea Duhului Sfînt, dar în condițiile acestei lumi ea este limitată de caracterul căzut al firii și de aceea harul nu schimbă ADN-ul organismelor vii ori natura substanțelor (cum pare să creadă PF Daniel atunci cînd afirma că „prin gustarea acestei ape sfințite astăzi se sfințesc sufletul și trupul: se sfințesc casa, gospodăria și grădina; se sfințesc natura omului.” Am discutat afirmația la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/se-sfinteste-natura-omului-prin.html, precum și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/bor-si-goana-dupa-aur-ii.html), așa cum modificarea ADN-ului nu produce în mod necesar pierderea harului. Dacă lucrul acesta este posibil, atunci ar trebui să luăm în considerare și imposibilitatea prefacerii euharistice a pîinii făcută din grîu modificat genetic și a vinului produs din soiuri de struguri modificați genetic.

În prezent terapia genică este experimentată pentru cazurile de cancer și SIDA și a fost deja folosită la scară mondială în vaccinurile anticovid (deși producătorii au dat asigurări că principiul de funcționare a vaccinurilor ARNm nu produce modificări ireversibile ale ADN-ului uman, comportamentul lor din timpul pandemiei și pînă astăzi a fost de natură mai degrabă să distrugă încrederea în ei și în acest tip de vaccin decît să o consolideze), însă terapia de gen, woke-ismul, DEI și CRT introduse prin „vaccinurile” ideologice au fost infinit mai distructive, reușind să altereze ADN-ul spiritual al omului la fel de grav cum au făcut-o și spiritualitățile alternative recomandate în BOR prin încurajarea dezvoltării personale, a principiilor mentalității deschise, a credinței în neamul absolut sau prin reinventarea tradiției cu ajutorul digitalizării.

Credincioșii nu-și pierd credința și nu ajung să se lepede de Dumnezeu din cauze materiale precum vaccinul, poluarea, E-urile din alimente, legumele și fructele modificate genetic sau a chemtrails-urilor, ci din cauze spirituale, și anume, din cauza modificării genetice a credinței lor. Această modificare a credinței produce mutanți spirituali, care sunt mult mai corupți decît mutanții biologici și a căror recuperare și salvare este prin urmare cu atît mai dificilă.

 Dumnezeu ni se oferă deplin încă din această viață, încă din această lume, dar în condițiile acestei lumi noi nu ne putem împărtăși deplin cu El. Dacă această împărtășire deplină, desăvîrșită, ar fi posibilă, lumea nu ar mai trebui să sfîrșească, iar Dumnezeu nu ar avea nici un motiv să facă cerul nou și pămîntul nou făgăduite în profeția lui Isaia (Isaia 65, 16-25), așteptate de creștini (2 Petru 3, 13) și care se va împlini la A Doua Venire (Apocalipsa 21, 1; 5). Este o ironie tragică faptul că tocmai cei care pretind că sunt interesați de adevărata realitate, și anume, secta ortodoxă trăiristă și secta ortodoxă intelectualistă, și-au construit deja Ierusalimul ceresc care le convine.  

Dumnezeul care ne convine

 

Dumnezeul care ne convine nu ne părăsește niciodată. Dumnezeul care ne convine nu doarme niciodată. Dumnezeul care ne convine suferă doar pentru noi și pentru cei pentru care suferim noi. În dumnezeul care ne convine ne regăsim întotdeauna așa cum el se regăsește în noi pentru că a ieșit de la noi, mărturisește despre noi și ne împlinește poruncile. 

Oricine crede în dumnezeul care-i convine nu este din lumea aceasta, ci este din lumea lui, iar adevărații credincioși în dumnezeul care le convine se recunosc între ei și se împărtășesc cu toții dintr-o altă mîncare de pește.