Avînd în vedere o confuzie larg răspîndită în rîndul ortodocșilor educați din România de astăzi, este necesar în primul rînd ca de fiecare dată cînd este menționat numele și titlul Sfîntului Apostol Andrei, să se precizeze despre care anume dintre cei doi apostoli atît de populari în România este vorba: despre fratele lui Petru și contemporanul lui Iisus sau despre pilduitorul semănător Andrei Pleșu (https://doxologia.ro/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei)?
O următoare clarificare este necesară apoi pentru a înțelege mai bine diferența dintre religia Sf. Ap. Andrei (fiul lui Iona, fratele lui Petru) și cea a Apostolului Andrei Pleșu (a cărui sfințenie a fost demult recunoscută în mod ecumenic de ortodocșii, protestanții, neoprotestanții și catolicii din România). Primul lucru pe care-l spune Sf. Ap. Andrei în Evanghelie este „am găsit pe Mesia” (Ioan 1, 41). Ceea ce este destul de diferit de pozițiile Apostolului Andrei Pleșu în această privință, care, în funcție de dispoziție, fie îl mai caută pe Mesia, fie pretinde că îl găsește oriunde, de la Buddha la Allah și de la o rază de soare strecurată printre nori la tremurul imperceptibil al unei frunze în adierea vîntului. Faptul că uneori îl găsește și în Hristos l-a determinat pe un ierarh ortodox recent să-l supranumească pe dl Andrei Pleșu „intelectual creștin al României”.
Odată ce am aflat care este religia Sfîntului Apostol Andrei (mă refer la cel din Biblia veche, din care lipsesc anexele din Dilema veche și Ziarul Lumina atașate între timp la Biblia nouă folosită de ramura educată din noua ortodoxie), ar trebui să ne întrebăm dacă într-adevăr i-a convertit pe strămoșii noștri la creștinism. Întrebarea este justificată dacă vedem cît de diferită este religia românilor de astăzi de cea a trimisului lui Hristos. Religia românilor de astăzi, cel puțin a ortodocșilor care-l cinstesc în prezent pe Sf. Apostol Andrei (mă refer la pescarul din Galileea antică, nu la marele inițiat român de astăzi cu același nume și același titlu) nu este religia lui Andrei, fiul lui Iona și fratele lui Petru, chiar dacă este tot o religie mesianică. Românii de astăzi l-au găsit pe mesia în neamul românesc absolut sau în civilizația occidentală absolută. Unii dintre românii de astăzi sunt nemuritori („eroii nu mor niciodată!”) și lipsiți de păcate și, chiar dacă își recunosc păcatele, nu-și recunosc niciodată responsabilitatea lor, ci o justifică atît prin contextul imediat, cît și prin natura umană, care nu poate să nu fie păcătoasă. Dacă ar fi avut o altă natură, și anume una care nu putea păcătui, cu siguranță nu ar fi păcătuit. Ceilalți români își depun capitalul de nemurire în speranța că domnul Pleșu le va pregăti un loc în nirvana, unde multe locașuri sunt.
Aceste diferențe clare între religia Sf. Ap. Andrei (pescarul) și religia românilor ortodocși de astăzi ne obligă să recunoaștem ori că românii au fost convertiți de altcineva decît de unul dintre apostolii lui Hristos și au avut o credință diferită de cea creștină ori că ortodocșii de astăzi sunt orice numai nu creștini, de vreme ce au un alt mesia, a cărui încoronare triumfală a fost împiedicată prin anularea alegerilor de anul trecut. Dacă admitem că poporul român a avut o credință creștină, atunci ar trebui să recunoaștem caracterul deviant al credinței majorității ortodocșilor de astăzi. De fapt, cea mai mare fraudă, încurajată explicit de duhovnici de la Athos și tacit de experți locali în caracter și educație, a fost realizată tocmai de ei, prin falsificarea adevărului creștin și a trecutului creștin al poporului nostru, convertit retroactiv la o credință străină de creștinismul vestit de apostolii lui Hristos.
