Am observat că, spre deosebire de Bucureşti, în
provincie sunt şi oameni la volanul maşinilor. Aşa că poate următoarea mea
propunere, de introducere în testul psihologic sau în cel scris, de sală, în
vederea obţinerii permisului de conducător auto, a unui set suplimentar de
întrebări, ar trebui limitat mai degrabă pentru bucureşteni.
Întrebările sunt simple şi ţin de psihologia
viitorului conducător auto. De aceea testul ar trebui susţinut în cabinetul de psihologie,
dar acolo lucrurile merg din păcate într-un mod criminal de lejer pentru că testele sunt făcute pentru copiii de
grădiniţă. Sunt mai degrabă teste de logică, perspicacitate şi coordonare, pe
care cu puţin efort le-ar putea rezolva chiar şi o maimuţă. Dar n-ar trebui
verificată oare şi măsura de omenie la cabinetul de psihologie, nu doar
apartenenţa la specia om prin verificarea unor caracteristici generale?
Poate că psihologii ar aplica nişte teste mai riguroase,
dar pentru asta e nevoie ca funcţionarii responsabili de siguranţa
circulaţiei pe drumurile din România să fie ceva mai mult decât nişte maimuţe
în costum cărora nu le pasă că alte maimuţe, în pantaloni scurţi şi cu şlapi în
picioare, ucid zilnic zeci de oameni şi fac din conducerea maşinii un coşmar
pentru orice om normal din România. Ai impresia că majoritatea şoferilor nu au
nişte maşini obişnuite, ci adevărate maşini ale timpului în care, odată
îmbarcaţi, se-ntorc, precum în cartea lui Wells, la originea speciilor. În
aceste condiţii, corupţii care au delapidat fondurile destinate construcţiei de
drumuri ne-au făcut deocamdată un mare bine, împiedicând, prin drumurile lăsate
în paragină, moartea unui număr mult mai mare de oameni.
Am notat în continuare un model foarte sumar de chestionar la
care sunt convins că o mare parte dintre bucureştenii (judeţul Ilfov inclusiv)
care se prezintă la examenul auto s-ar gândi îndelung înainte de a alege
răspunsul corect:
1. „Ce trebuie să faceţi la trecerea la nivel cu o cale ferată exact în
momentul trecerii trenului:
a. Claxonaţi ca să treacă mai repede;
b. Încercaţi să vă strecuraţi printre vagoanele aflate în mişcare, dacă
trecerea nu este prevăzută cu bariere;
c. Opriţi maşina pentru a vă putea manifesta indignarea pe facebook.
2. Ce faceţi dacă surprindeţi un pieton traversând pe trecerea de pietoni:
a. Depinde de pieton;
b. Păi de obicei reuşesc să-i evit;
c. Şi dacă mă grăbesc?
3. Cine este mai vinovat că sunteţi împiedicat să vă continuaţi drumul:
pietonul care traversează sau şoferul din faţa dumneavoastră pentru că a oprit
pentru a-i acorda prioritate?
a. Evident, cretinu’ care a oprit;
b. Amândoi;
c. Nu ştiu, nu-mi pun problema, eu oricum depăşesc în orice situaţie.
4. Dacă aveţi telefonul într-o mână şi ţigara/sucul/cafeaua în cealaltă,
mai sunteţi obligat să semnalizaţi schimbarea direcţiei?
a. Să ce?
b. Da, dar numai în intersecţiile mari;
c. Nu şi dacă mă asigur din timp. Că nu mă vede nimeni, vreau să zic.
5. Sunteţi obligat să acordaţi prioritate vehiculelor destinate stingerii
incendiilor, ale ambulanţei şi ale poliţiei, când se deplasează în acţiuni de
intervenţie sau în misiuni care impun urgenţa?
a. Da, dacă aud sirenele, ceea ce nu prea cred. Tocmai mi-am luat un
amplificator nou;
b. Da, dar nu şi atunci când le ajung din urmă;
c. Tu ştii cine-i tata?
