Dintre argumentele formulate împotriva aderării la Pactul
ONU pentru migrație am reținut ideea potrivit căreia „Imigranții musulmani nu
au vocație de musafiri, nu au vocație nici de gazdă.”
Se poate să fie așa, dar nu ar strica să ne
întrebăm în legătură cu vocația de gazdă a unui popor care a măcelărit, prin
avort, cîteva milioane de prunci; nu ar strica să ne întrebăm nici cum ar fi
votat o populație musulmană la un referendum pe tema căsătoriei; și poate că nu
ne-ar strica să ne gîndim, mai ales în preajma Crăciunului, la propriile
noastre maniere ca oaspeți.
Stăpînul lumii se naște într-o iesle, nu a mai
găsit loc de găzduire. Și nu va găsi niciodată cîtă vreme noi sîntem aici pe veci stăpîni.
