Omul grăbit se mișcă cu viteza întunericului. Lumina nu are viteză așa cum așezarea nu are viteză. Neașezarea are viteză.
Pentru a ajunge, nu trebuie să pleci. Pentru a ajunge trebuie să te oprești. Te oprești punînd început bun, așa cum te grăbești punînd început nou (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/10/despre-doua-feluri-de-inceput.html).
Spunem că pentru a ajunge în lumină, omul trebuie să iasă din întuneric, să se întoarcă la lumină. Dar lumina nu l-a părăsit niciodată, chiar dacă el a pierdut-o, grăbindu-se. Spunem că omul a ieșit din lumină, dar în realitate întunericul a intrat în om. Prin urmare, întoarcerea la lumină se realizează stînd locului, lăsînd începutul să lucreze.
