Mai curioase decît lucrurile neobișnuite ignorate de majoritatea oamenilor din nepăsare sau neatenție sunt lucrurile ignorate în mod deliberat în ciuda evidenței lor. Tocmai acest refuz de a le recunoaște le transformă în lucruri neobișnuite și despre această categorie vorbesc în rubrica de „Curiozități” a blogului meu.
Printre aceste curiozități se numără și atitudinea generală față de decizia Curții Constituționale de anulare a candidaturii la prezidențiale a Dianei Șoșoacă. Indiferent că este însoțită de scrîșnete mînioase ori de chiote satisfăcute, această atitudine este hotărîtă să ignore situația avantajoasă oferită lui George Simion nu atît de eliminarea liderului S.O.S., cît de modalitatea în care această eliminare a fost făcută: în numele UE și NATO. Avantajul nu este oferit în primul rînd în mod direct, prin eliminarea unui rival din zona naționalistă, ci mai ales în mod indirect, prin sugestia, speculată previzibil de Simion, că se urmărește eliminarea tuturor liderilor naționaliști. Astfel, celor care voiau deja să-l voteze pe Simion (unii din convingere naționalist-ortodoxă, alții pentru a se răzbuna pentru ticăloșia pesedist-penelistă din ultimii cinci ani [1]), li s-au adăugat acum atît cei care vor dori să se răzbune pentru eliminarea lui Șoșoacă, precum și un număr tot mai mare de români a căror neîncredere inițială față de UE-NATO s-a transformat în aversiune fățișă în regimurile Băsescu și Iohannis, în cursul cărora instituțiile statului român au fost reduse la funcția de reprezentanțe de încredere ale UE și SUA (mai ales în condițiile în care Washingtonul și-a subordonat total instituțiile europene în ultimii cinci ani, un fapt care reprezintă realizarea majoră a administrației Biden, lucru cu care Biden și Harris nu se pot lăuda public din motive de PR). Ei bine, deși eliminarea Dianei Șoșoacă a fost necesară pentru a-i asigura lui Simion prezența în turul doi, nu este curios că recunoașterea avantajului decisiv oferit lui Simion prin eliminarea brutală a lui Șoșoacă lipsește din majoritatea comentariilor apărute în spațiul public pe marginea deciziei CCR? Mi se pare că această tăcere învăluitoare, protectoare, este proiectată pentru a le permite românilor să privească altfel către AUR: nu doar cu speranță și curaj, ci și, cumva, dintr-un fel de datorie de conștiință înrudită cu cea care-l determina pe un om rațional și educat precum Constantin Noica să adere la Mișcarea Legionară la aflarea veștii despre asasinarea lui Codreanu.
Sigur, Simion trebuie să fie prezent în turul doi din cel puțin două motive principale: în primul rînd pentru ca opțiunea A, și anume ciucăciolacu, să cîștige nu doar fără emoții, ci și în modul meritat care să-i asigure reprezentativitatea, deci autoritatea și, în al doilea rînd, pentru a motiva electoratul, oferindu-i impresia că alegerile chiar au o miză. Aceasta, desigur, în afară de cazul în care Simion nu a reprezentat de la bun început opțiunea A, situație care nu mi se mai pare chiar atît de improbabilă cum mi se părea cu cîteva luni în urmă.
În plus, argumentele oferite de CCR în motivarea deciziei par să fie construite astfel încît să încurajeze ostilitatea față de UE și NATO [2], aducînd-o la un nivel la care Diana Șoșoacă singură nu ar fi reușit să o aducă vreodată. Problema lui Șoșoacă nu este că are o atitudine străină de ordinea constituțională, cum se afirmă în mod discutabil în motivarea CCR (vezi în nota de mai jos, punctul 61), ci că are o atitudine indiscutabil străină de ordinea bunului simț. Iar asta nu în comparație cu vreun model de înțelegere și eleganță feminină, pe care românii de astăzi l-ar fi respins oricum ca pe o personalitate slabă, ci chiar în comparație cu un lider puternic al unui trib de războinici. Diana Șoșoacă este departe nu doar de Lady Di, ci și de Boudica. Șoșoacă este atît de agresivă, de grosolană, de manelistă, de excesivă, încît nu a ajuns candidatul favorit la prezidențiale din simplul motiv că i-a determinat pe majoritatea românilor de astăzi să se simtă rușinați, recunoscîndu-se în ea. Însă argumentul CCR, potrivit căruia Șoșoacă amenință democrația și Constituția prin ostilitatea ei față de UE și NATO, era văzut de susținătorii ei (iar acum de tot mai mulți români care au început să recunoască îngroziți semnele Fiarei în aplicarea proiectului global de redefinire nu doar a națiunilor, ci mai ales a ființei umane) ca un argument în favoarea ei: pentru aceștia, Șoșoacă apără statul de drept, democrația și Constituția de puterile străine care urmăresc să le redefinească și să ne redefinească astfel cu ajutorul acestor instrumente politice.
Afirmînd că ordinea constituțională a României se întemeiază pe și depinde de respectarea ordinii euro-atlantice, CCR s-a autosuspendat de facto, legitimînd astfel tendințele naționaliste extremiste care vor profita atît de autoritatea slăbită a instituțiilor statului pentru a vorbi în numele statului, cît și de discernămîntul slăbit al poporului cu pretenția că reprezintă conștiința națională. În acest sens, mi se pare că decizia CCR de anulare a candidaturii Dianei Șoșoacă reprezintă o amenințare mult mai mare la adresa ordinii constituționale decît cea reprezentată de liderul S.O.S. Prin argumentele invocate în anularea candidaturii Dianei Șoșoacă, CCR nu a făcut decît să încurajeze dezvoltarea unui naționalism corupt, care a conservat dorința de răzbunare pentru restrîngerea progresivă a libertăților din ultimii cinci ani, sădind-o în memoria răzbunării legionare întreținută prin programul ortodox de gestionare-manipulare a suferinței „sfinților închisorilor”, program care culminează prin anunțarea canonizării unor foști simpatizanți, membri sau lideri legionari (https://basilica.ro/preotii-ilarion-felea-ilie-lacatusu-si-dumitru-staniloae-marturisitori-ai-dragostei-crestine-intr-o-epoca-marcata-de-ura-si-dezbinare/).
Note:
[1] „Cuplul Ciucă – Ciolacu, păpușat de Iohannis, care este păpușat de alți păpușari, mult mai puternici, v-au mințit. Nu merită votul vostru, nu merită atenția voastră! Merită răzbunarea voastră prin vot! Pe 9 iunie, răzbunați-vă pe ei!” Gheorghe Piperea (https://partidulaur.ro/aur-si-a-prezentat-la-cluj-napoca-candidatii-la-alegerile-din-9-iunie/)
[2] Iată cîteva puncte din motivarea CCR care ar putea încuraja nu neapărat o reacție de susținere a Dianei Șoșoacă, cît mai ales răspîndirea unui naționalism întemeiat mistic sau/și mitologic, care vede în jertfa pentru neam singura posibilitate de salvare personală iar în opoziția față de ordinea occidentală actuală manifestarea supremă a libertății, așa cum în perioada 1945-1989 libertatea nu putea fi realizată decît prin opoziția față de comunism sau cel puțin prin refuzul lui. A fi liber înseamnă, în viziunea acestui naționalism, a fi în slujba neamului, adică a aparține ordinii supreme care eliberează și sanctifică.
Am subliniat cu italice afirmațiile care mi s-au părut a fi cele mai discutabile, deci provocatoare:
38. Integrarea euroatlantică și faptul că România face parte din marea familie europeană care se fundamentează pe ideea de stat de drept și democrație reprezintă un punct de reper în istoria constituțională a statului, care indică o opțiune ireversibilă de tip constituțional. Este axiomatic că însăși adoparea (sic!) Constituției din 1991 are semnificația respingerii regimurilor de tip totalitar, autoritarist sau anarhic, ceea ce înseamnă că pârghiile democratice nu pot fi folosite în scopul distorsionării/deformării/ contestării a înseși ordinii constituționale astfel instaurate sau a parcursului european al României. Apartenența la UE și la NATO constituie garanția politică, respectiv militară a evoluției democratice a statului și a asigurării existenței statului de drept.
39. Rezultă că democrația, statul de drept și respectul datorat Constituției constituie coordonatele esențiale, imutabile și definitorii ale statului român. Apartenența la UE și la NATO sunt opțiuni fundamentale constituționale pentru democrație și reprezintă finalitatea unui lung și anevoios proces politico-istoric realizat prin efortul întregii societăți românești și, în aceste condiții, reprezintă garanții ale valorilor înscrise în Constituție, fiind consacrate, de altfel, în mod expres, prin aceasta. Erodarea acestor valori și garanții echivalează cu o respingere a opțiunilor democratice fundamentale statornicite prin înlăturarea regimului dictatorial-comunist și impuse de imperativele Revoluției din decembrie 1989 și de voința suverană a poporului român exprimată prin referendumurile de aprobare a Constituției din 1991 (desfășurat la 8 decembrie 1991) și a legii sale de revizuire din anul 2003 (18–19 octombrie 2003)
61. Declarațiile publice, luările de poziții și exprimarea unor convingeri în contradicție cu valorile constituționale și cu exigențele unei societăți democratice, coroborate cu participarea la anumite evenimente publice sunt temeiuri suficiente pentru a indica faptul că doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă, în calitate de candidat la funcția de Președinte al României, pune la îndoială și desconsideră obligația de respectare a Constituției prin discursul său public referitor la înlăturarea unor garanții esențiale ale valorilor și opțiunilor fundamentale ale statului, respectiv calitatea de stat membru al UE și al NATO. Prin urmare, este evident că respectarea Constituției și apărarea democrației – condiții pentru a candida la funcția de Președinte al României – sunt aspecte străine discursului public promovat de aceasta.
62. Este adevărat că în preajma alegerilor există o anumită efervescență și vivacitate a discursului politic, că una dintre caracteristicile principale ale democrației este posibilitatea exprimării libere a opiniilor privind rezolvarea problemelor societății în cadrul dezbaterii publice sau că în perioada preelectorală dezbaterea privind candidații și programele lor contribuie la dreptul publicului de a primi informații și cristalizează capacitatea alegătorilor de a alege în cunoștință de cauză dintre candidații propuși, însă, în speță, Curtea observă că nu este vorba despre o dezbatere sau schimb de opinii ori relevarea unei viziuni politice cu privire la parcursul democratic al României sau despre luări de poziții cu caracter electoral, ci despre promovarea unui discurs constant antidemocratic și antisemit de către doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă și despre o conduită sistematică, persistentă și îndelungată menită să afecteze fundamentele constituționale ale statului român și ale garanțiilor acesteia, respectiv apartenența României la structurile euroatlantice. Îndemnul la nerespectarea valorilor fundamentale ale Constituției reprezintă un atac frontal la ideile și principiile democratice și la ordinea constituțională.
63. În consecință, Curtea reține, raportat la actele și faptele descrise de contestatori și reținute la paragrafele 7-14 și 22 ale prezentei hotărâri, că înregistrarea candidaturii doamnei Diana Iovanovici- Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024 încalcă condițiile de eligibilitate prevăzute de dispozițiile constituționale ale art.1 alin.(3) și (5), ale art.82 alin.(2), corelate cu cele ale art.148 și 149, cu referire la valorile democrației, la statul de drept, la respectarea Constituției corelate cu garanția politico-militară a acestora, respectiv apartenența României la UE și NATO. Astfel, Curtea va admite contestațiile formulate și va anula Decizia Biroului Electoral Central nr.18/D din 3 octombrie 2024.
(https://media.stiripesurse.ro/other/202410/media-172832707488577600.pdf)
