Prin interviul acordat recent de Elena Lasconi postului Europa Liberă-România (https://romania.europalibera.org/a/video-interviu-elena-lasconi/33145975.html), este risipită pe deplin orice îndoială cu privire la autenticitatea credinței ortodoxe a doamnei Lasconi. Astfel, orice creștin ortodox din România va recunoaște că doamna Lasconi împărtășește esența ortodoxiei românești de astăzi, și anume afirmînd o credință întemeiată strict pe ceea ce simte:
— De ce mergeți la biserică?
— Pentru că mi se pare că în momentul în care te rogi în grup și sunt mai mulți creștini în biserică mi se pare că… nu știu, eu mă simt mai bine. Parcă simt că e cumva o putere a binelui, acolo. Acesta este motivul. Nu știu dacă m-aș simți bine să fiu numai eu într-o biserică. Adică mie îmi place cînd sunt mai mulți oameni. Și de regulă îmi place să fiu trecută neobservată. E foarte greu pentru că nu-mi place (https://romania.europalibera.org/a/video-interviu-elena-lasconi/33145975.html de la min. 49:50).
Pentru cei care nu cred (foarte probabil pentru că nu simt), doamna Lasconi le vine în ajutor, garantînd că există o putere a binelui în biserică, dovadă în primul rînd că te simți (mai) bine înăuntru și, în al doilea rînd, că sunt mai mulți oameni care se simt bine din aceste două motive: pentru că sunt împreună și că în felul acesta vine și puterea binelui. Întrucît este vorba despre oameni care simt, nu ne putem aștepta să se gîndească la faptul că asta face din orice mulțime care se simte bine indiferent de natura evenimentului la care participă (de la spectacol artistic la miting la pogrom ori sinucidere colectivă) un martor al binelui și din orice sală de spectacol, arenă sau lagăr de exterminare o biserică. Asta poate să însemne și că spectatorii păgîni din Colosseum celebrau cumva puterea binelui de fiecare dată cînd în cadrul spectacolului erau masacrați oameni.
Ideea că ceea ce te face să te simți bine este neapărat un lucru bun, deci adevărat, corespunde perfect noii ortodoxii din România și în general creștinismului terapeutic și social care a înlocuit în ultimele decenii creștinismul tradițional. Acest pseudo-creștinism a devenit deja tradițional, așa încît nu este deloc surprinzătoare receptivitatea noilor ortodocși față de Lasconi (https://podul.ro/articol/24224/untold-biserica-lasconi, vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/08/romania-antinomica-si-reprezentanta-ei.html). Și chiar dacă unele voci izolate afirmă că această ortodoxie-surogat este opusă creștinismului, ele nu au cum să aibă dreptate pentru că majoritatea simte că, de fapt, aceasta constituie creștinismul adevărat întrucît corespunde felului în care simțim noi lumea. Iar noi nu ne putem înșela pentru că suntem niște oameni buni, dovadă că simțim, cumva, puterea binelui.
Inevitabil, cine dispune de capacitatea de a determina prezența lui Dumnezeu și adevărurile fundamentale prin propria simțire, nu va avea nicio dificultate în a determina și treburi mai mărunte în exact același mod. Astfel, Lasconi simte că va veni și pacea în Ucraina (presupunînd, desigur, că vor fi mulți oameni, de preferință ucraineni, care vor descoperi că se simt mai bine în condițiile păcii decît pe timp de război):
— Eu cred că se va ajunge la pace, la anul.
— Pe ce vă bazați?
— Nu știu… asta cred. Este tensiune mare, în toată lumea, China pare că amenință Taiwanul, cred că… eu așa simt, că o să fie pace, dar cred că pacea se va încheia atunci cînd va dori poporul ucrainean” (https://romania.europalibera.org/a/video-interviu-elena-lasconi/33145975.html, min. 18). Nu poți să nu-ți amintești aici de Kamala Harris, un alt politician cu sentimente la fel de puternice: „Rusia este o țară mare, Ucraina este o țară mai mică, iar Rusia, care este o țară mai mare, a atacat Ucraina. Ceea ce nu este bine.”
Prin urmare, este greu de spus în ce măsură apelul doamnei Lasconi la valori, principii și norme este unul rațional sau unul determinat tot de simțire:
„îmi doresc să ne unim cu Republica Moldova prin valorile europene”; „O respect pe Maia Sandu pentru valorile europene pe care le are” (de la min. 19);
„Acel domn [ÎPS Teodosie] nu ar mai trebui să fie în Biserică pentru că este rupt și de societate, și de realitate” (de la min. 51);
„Sunt împotriva avortului ca metodă de contracepție” (discuția despre avort de la min. 54);
„Susțin parteneriatul civil între persoane de același sex pentru că este o normalitate și pentru că și Biblia ne învață că iubirea este cel mai important lucru.” (discuția despre LGBT de la min. 56).
Valorile europene sunt bune, Teodosie trebuie „trimis acasă” (?), avortul ca metodă de contracepție este rău, Biblia este normativă (deși, pentru a preciza lucrurile, Biblia condamnă relațiile homosexuale tocmai în numele iubirii, al cărei scop este să ne facă sfinți, asemenea lui Dumnezeu, nu să ne facă să ne simțim bine) în virtutea unor principii și adevăruri absolute sau în virtutea faptului că așa simțim noi că este bine? Sigur că într-o lume în care sentimentele dintre oameni sunt general negative, variind de la neîncredere la ură, astfel încît relațiile dintre oameni au ajuns să se întemeieze mai degrabă pe o ură comună decît pe o afinitate față de valori comune, invocarea „simțirii” i-ar putea ajuta pe oameni să se gîndească la o însușire pe care au pierdut-o. Însă poetul vorbea despre „unire-n cuget și simțiri”. „Cugetul” are prioritate pentru că este mai stabil și pentru că are capacitatea de a recunoaște dreptatea și adevărul care ar trebui să stăpînească țara noastră:
„Am înarmat a noastră mînă
Ca să păzim un scump pămînt,
Dreptatea e a lui stăpînă,
Iar domn e adevărul sfînt.”
(Andrei Bârseanu, „Pe-al nostru steag e scris Unire”)
Prăbușirea proiectului iluminist a fost cauzată de separarea rațiunii de „simțire”, pe de o parte și mai ales de efortul de a-l înlocui pe Dumnezeu cu rațiunea, pe de alta. În acest fel, întreaga putere de cunoaștere a omului, explicată de antropologia creștinismului tradițional prin precizarea rolului minții, inimii și voinței, ordonate de lucrarea harului, în cunoașterea realității, a fost coruptă și adusă la un nivel de confuzie inferior celui care exista în lumea precreștină. Dar omul modern a preferat această confuzie pentru că-l făcea să se simtă bine, în timp ce împotrivirea Bisericii la antropologia modernității îl făcea să se simtă rău (spre deosebire de lumea occidentală, unde modernitatea a fost acceptată pînă la urmă de confesiunile non-ortodoxe ca un fapt inevitabil, în România varianta modernă de creștinism a fost introdusă cu forța doar într-un tîrziu și de-abia după ce plecarea la Domnul a ultimilor mărturisitori ortodocși a coincis cu instalarea lui Daniel Ciobotea ca patriarh al ortodoxiei deschise).
Gravă însă nu este atît eliminarea dreptei credințe, care mai este prezentă astăzi doar printr-un număr tot mai redus de credincioși (în special din Occident), cît înlocuirea ei cu o variantă „simțitoare” de creștinism, precum „ortodoxia miresmei” din spațiul românesc (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/02/renasterea-ortodoxiei-miresmei-in-forme.html). Această înlocuire a fost posibilă prin investirea simțirii cu autoritatea supremă în ierarhia puterilor cunoașterii din om. Astfel investită, simțirea poate stabili nu doar că Biblia este adevărată (pentru că așa simțim noi), ci și ce anume este adevărat sau relevant din Biblie și, prin extensie, ce anume este adevărat sau relevant din orice cod normativ: în codurile profesionale de etică, în codul rutier, codul civil, penal și codul muncii, în Constituția României. Mai mult, simțirea va determina și ce anume este rațional și normal, iar dacă mai mulți oameni se vor simți bine izolîndu-i sau eliminîndu-i pe alții, mai puțin numeroși sau influenți, o vor putea face oricînd cu o conștiință împăcată.
Așa cum
absolutizarea modernă a rațiunii a dus la orbirea ei, demonstrată de luminile
imaginare pe care le tot vede, tot astfel absolutizarea simțirii a dus
deja la o epuizare a ei. Industria dezvoltării personale, obsesia pentru wellness
și mindfulness (încurajate direct și în BOR: https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/09/despre-felul-in-care-noua-ortodoxie-din.html,
vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/02/pr-alexander-schmemann-intrebarea.html
sau la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/03/bor-institutie-wellness.html),
dezvăluie în realitate tocmai criza simțirii, faptul că oamenii nu doar că nu
se mai simt bine, ci că de fapt nu mai simt nimic. Iar pentru a simți, semn că sunt vii și că sunt oameni, cei care
vor mai rămîne normali într-o măsură oarecare se vor folosi de droguri, iar
restul vor deveni criminali în serie sau în masă din dorința disperată de a mai
simți ceva. În felul acesta, dorința de a rămîne om va duce la o dezumanizare accelerată.
Sigur că Lasconi nu vede nimic din toate lucrurile acestea și asta nu doar pentru că este un om care simte în primul rînd. Nu trebuie să ne așteptăm să reflecteze la cauzele intelectuale ale consumului de droguri, mai ales că discuția despre aceste cauze este limitată în spațiul public la observații de natură economică, socială și de educație. Este ironic însă că în timp ce Lasconi are un discurs îmbibat de „valori europene”, nu pare să aibă habar despre faptul că tendința din zona „valorilor europene” este de permitere/legalizare, nu de interzicere a consumului (vezi discuția despre droguri de la min. 39; potrivit lui Peter Hitchens, cel puțin în Marea Britania tendința a fost încă de prin 1970 de decriminalizare a consumului de droguri, cf. https://en.wikipedia.org/wiki/The_War_We_Never_Fought).
Lasconi este consecventă cu propria ei viziune despre realitate atunci îi cere Patriarhului Daniel să-l depună pe ÎPS Teodosie întrucît este „străin de realitate și de societate” și de aceea ar trebui „trimis acasă”. Dincolo de faptul că ierarhul tomitan este poate singurul ierarh din BOR implicat și atent la problemele cotidiene ale credincioșilor ortodocși (după cum a demonstrat-o și observația lui fermă față de problema tot mai răspîndită a tatuajelor, problemă ignorată însă de restul liderilor ortodocși), candidatura la prezidențiale a unei persoane care este hotărîtă să „trimită acasă” (formulă care ar putea presupune inclusiv forme violente de interzicere sau chiar eliminare) pe cei nu-i împărtășesc felul în care simte ea realitatea și societatea ar trebui să fie una problematică în orice societate întemeiată pe domnia legii și pe statul de drept. Dar nici o societate construită pe proiectul iluminist nu poate susține un stat de drept, întrucît și-a pierdut încrederea într-o ordine morală și legală obiectivă. Tocmai nevoia de a asigura obiectivitatea rațiunii prin eliminarea Revelației a eliminat posibilitatea întemeierii caracterului absolut, deci obiectiv, al rațiunii, obligînd-o să se supună simțirii. Noua societate se va simți reprezentată doar de cineva care afirmă modul de a simți al majorității, indiferent de cît de greșit este acesta sau de cît de antidemocratic. Dacă electoratul român ar fi văzut aceste lucruri în Lasconi din timp, aceasta ar fi fost în prezent candidatul cu șansele cele mai mari la funcția de președinte al României. Este greu de spus dacă va reuși să și le asigure la următoarele alegeri prezidențiale. Nu doar pentru că pare deja destul de obosită, dar mai ales pentru că încă nu știm ce va simți societatea românească peste cîțiva ani și nici ce va simți Lasconi, care turuie despre predictibilitate fără să fie conștientă de caracterul impredictibil al comportamentelor bazate pe simțire.
Deși, după ritmul actual al lucrurilor, este de așteptat ca în scurtă vreme nimeni să nu mai simtă nimic.
