„Muieruștele isterice și mucoșii cu coșuri care nu știu ce să facă cu puța din dotare trebuie trimiși rapid la studiu și la muncă, iar oamenii maturi și înțelepți, care și-au folosit util puța așa cum trebuie și au fondat familii, au crescut copii, au creat și construit ceva, trebuie să preia din nou controlul.”
Prof. Dr. Adrian Papahagi, „Cum poate deveni UE egala Statelor Unite” (https://www.qmagazine.ro/cum-poate-deveni-ue-egala-statelor-unite/)
Românii educați de astăzi au nu doar talent, ci și discernămînt, criterii și principii. Unii au chiar și puță. Aceste înzestrări superioare explică capacitatea lor rară de a distinge între otrava care trebuie evitată și cea care trebuie luată fără rezerve, nu neapărat pe stomacul gol, cît pe mintea golită în prealabil de orice legătură cu realitatea. Astfel, ei știu că trebuie refuzată cucuta oferită de nespecialiști sau de doctorii plagiatori și primită doar cea oferită de doctorii care și-au luat doctoratul pe bune în filozofie, teologie sau puțologie.
În România post-comunistă, intelectualul veritabil, adică doar cel de dreapta, se bucură de o imunitate corespunzătoare infailibilității lui. Orice aberație emisă de intelectualul creștin de dreapta este tratată cu respect și venerată corespunzător, orice manifestare de ipocrizie este ignorată sau interpretată ca o formă de înțelepciune evanghelică a șarpelui, iar fiecare sofism este asimilat ca un adevăr incontestabil.
Această încredere generală a românilor în puterea rațiunii confirmată de lumea bună organizată pe axa Humanitas-Dilema veche îi salvează de la sinuciderea colectivă prin înghițirea otrăvurilor de stînga, ajutîndu-i să se sinucidă colectiv doar prin otrăvurile bune, de dreapta, verificate de laboratoarele autorizate ideologic.
Deși conservatori occidentali precum Roger Scruton și Peter Hitchens, intelectuali de dreapta precum Chantal Delsol, sociologi, economiști și educatori precum Thomas Sowell, Zygmunt Bauman, Anthony Giddens sau Neil Postman, critici sociali precum Christopher Lasch ori Douglas Murray, istorici precum George Dangerfield ori Spengler au vorbit explicit despre inevitabila prăbușire a civilizației occidentale, în timp ce alții precum Toynbee, Huntington sau, mai recent, Mark Lilla, speră în capacitatea de adaptare a lumii occidentale în condițiile unor transformări de structură a societății umane, intelectualii ortodocși conservatori din România cred în dăinuirea eternă a civilizației europene:
„Europa nu e bătrână: e veșnică. Nu e doar trecut, are viitor. Nu e doar muzeu cu cafenea, e și uzină și șantier.
Noi înșine, românii, am dat dovadă de acest lucru. În acești 30 de ani glorioși de la eliberarea de ruși și de comunism am înflorit. Suntem deștepți, creativi, energici, întreprinzători, aventuroși, curajoși, echilibrați, respectuoși, credincioși – minunați.”
(Adrian Papahagi, „Cum poate deveni UE egala Statelor Unite” https://www.qmagazine.ro/cum-poate-deveni-ue-egala-statelor-unite/). Dacă cineva are totuși îndoieli cu privire la înflorirea poporului român în acești treizeci de ani, nu are decît să citească integral textul dlui Papahagi. Este un text reprezentativ pentru tipul de înflorire pe care am manifestat-o în acest interval, după cum este totodată reprezentativ și pentru ce anume înțelege dl Papahagi prin echilibru și respect. În orice caz, este evident un text nuanțat și, din toate punctele de vedere, un text minunat.
Nu este
curios că în timp ce intelectualii marcanți din cultura occidentală
contemporană consideră că tocmai elita intelectuală este responsabilă pentru
colapsul culturii occidentale, în România intelectualii de dreapta continuă să explice
răul prin puterile limitate ale elitei și prin analfabetismul funcțional al populației sărace? Nu este curios că în timp ce
intelectualii onești din Vest plasează cauzele decăderii morale a Occidentului
în pierderea generală a credinței în Dumnezeul întrupat, corespondenții lor din România identifică
răul în necredința poporului în elita lui intelectuală? Nu este curios că în
timp ce intelectualul occidental conservator vede soluția în reconvertirea
creștină a Apusului, intelectualul conservator din România o vede în mașini,
IT, finanțe și armată („Inginerii europeni inventează mașini și
trenuri mai bune ca în SUA. Trebuie să descătușăm IT, IA, finanțele, să dăm
liber creativității europenilor, care sunt brici ei înșiși, chiar fără să
importe (la fel de multă) inteligență din toată lumea, ca SUA”)? Nu este curios
că intelectualii ortodocși de dreapta au pretins, pe rînd sau în același timp,
că România nu se poate dezvolta decît regăsindu-se mai întîi într-o civilizație
europeană muribundă? Nu este curios că în timp ce UE i-a dat lovitura de grație
civilizației europene, intelectualii ortodocși de dreapta susțin, în acord cu
dl Papahagi, că „Europa trebuie să devină SUE. Un stat mai populat, la fel de
bogat, de înarmat, de puternic, de redutabil ca fiica ei, SUA.” ?
În plus, există un număr important de analiști politici de anvergură – precum John Mearsheimer, Victor Davis Hanson, Pat Buchanan, Jeffrey Sachs – care au susținut cu probe că responsabilitatea războiului actual din Ucraina o poartă în primul rînd politica americană externă din ultimii treizeci de ani. Sunt acești critici „spionii și agenții lui Putin”, sunt niște „infiltrați”? Ar trebui ei prin urmare neutralizați?
„Trebuie neutralizați toți spionii și agenții lui Putin, începând cu liderii din Ungaria și Slovacia și terminând cu infiltrații din UK și Franța. Și la noi. Cu mijloace dure, de forță, de servicii secrete. Cu toată forța statului. Democratic, dar ferm. E război, nu ne jucăm.”
Am înțeles, e
război, nu ne mai jucăm. De-acum avem treburi serioase de făcut. Tocmai ne-am
descoperit puța, deci trebuie să preluăm controlul.
