Starea de degradare morală a unei societăți nu este determinată de ticăloșia celor răi, ci de ticăloșia celor buni. Oameni cu viziuni atît de diferite despre viață precum Virginia Woolf și T. S. Eliot puteau fi prieteni apropiați în virtutea cinstei lor sufletești, care-i făcuse deja prieteni și slujitori cinstiți și devotați ai artei literare. De aceea, lumea lor, deși ajunsese la apus, strălucește cu atît mai puternic în comparație cu lumea de astăzi, în care oameni cu viziuni diferite despre viață pot fi prieteni apropiați în virtutea ticăloșiei lor sufletești, care-i ajută, în cazul în care sunt oameni de cultură, să fie niște plăsmuitori mai mult sau mai puțin talentați și niște negustori mai mult sau mai puțin prosperi.
