„Învățăturile lui Iisus trebuie să rămână așa cum au fost date. Nu putem să le schimbăm la fiecare 500 de ani cum vrem noi, că atunci n-ar mai fi învățăturile Lui. E ca în formatele mele de televiziune: eu când fac un show de televiziune, nu pot să-l schimb o dată la trei ani, că după aceea show-ul ăla nu mai e nimic din ce am început noi. Adică, e total diferit.”
Dan Negru, interviu în Ziarul Lumina (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/familia-are-reguli-milenare-orice-aggiornamento-e-inutil-205144.html)
Cu aproape o lună în urmă, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei intervenea printr-o postare pe contul său de facebook pentru a arăta că ortodoxia nu poate permite hirotonirea femeilor din motive impuse de apartenența la tradiția patristică. Convingerea mea este că scopul real al intervenției era acela de a arăta că actuala BOR a păstrat credința ortodoxă originară, fapt dovedit prin respingerea categorică a inovațiilor. Ceea ce apărătorii noii ortodoxii se străduiesc să ascundă este că schimbarea poate fi realizată la nivelul substanței în timp ce forma veche poate fi păstrată în continuare în scopul garantării autenticității noii substanțe.
Substanța noii ortodoxii din România este formată dintr-un nou Dumnezeu, un Dumnezeu care se mulțumește să fie unul din pilonii importanți din viața credincioșilor, pe lîngă familie, neam, carieră și destin propriu.
În vechea ortodoxie, cine declara că se bazează și crede „în primul rînd” în orice altceva decît în Dumnezeu nu putea fi considerat creștin decît de un alt credincios la fel de confuz. Orice credincios ortodox ar fi încercat să-l lămurească cu privire la ordinea creștină a realității. Dar în noua ortodoxie este suficient să-l incluzi și pe Dumnezeu printre valorile tale pentru a fi considerat chiar un model de creștin:
„M-am bazat, în primul rând, pe familia mea, pe ai mei. În asta am crezut cel mai mult. Știu sigur că ei nu mă vor trăda niciodată fiindcă sunt ai mei. Apoi, mi-am făcut o ancoră, o centură de siguranță din credința în Dumnezeu. O bunică a mea m-a învățat de când eram mic să merg la biserică şi să-mi pun nădejdea în Dumnezeu, să am credință. Și a funcționat. Apoi, în ultimul rând m-am bazat şi pe mine, adică am făcut tot ce am putut eu ca să reușesc în ce mi-am propus. Asta e trinitatea mea, pilonii pe care stau eu.” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/familia-are-reguli-milenare-orice-aggiornamento-e-inutil-205144.html).
Noua BOR este ea însăși unul din pilonii pe care stau majoritatea românilor de astăzi, a căror confuzie cu privire la creștinism este recomandată de liderii ortodocși cu același reflex iresponsabil cu care Andrei Pleșu era recomandat drept „intelectual creștin al României” și „pilduitor semănător”. Felul în care Dan Negru înțelege creștinismul, ca pe o rețea feroviară în care toate trenurile care opresc în dreptul tău, inclusiv trenul vedetelor, sunt trimise de Dumnezeu, este tot atît de apropiat de viziunea lui Pleșu și a noii ortodoxii pe cît este de străin de vechea ortodoxie.
Este revelator și autodenunțul lui Negru atunci cînd observă că „oamenii solitari, oamenii singuri sunt mai ușor de manipulat și de manevrat decât oamenii care fac parte dintr-o comunitate, inclusiv Biserica.” Nu trebuie să fii un om de showbiz pentru a ști că spectacolul nu poate funcționa în absența unei mulțimi care acceptă și-și dorește să fie mințită în mod convingător printr-un spectacol de calitate. În realitate, liderii noii ortodoxii au vîndut cea mai mare parte a biletelor invocînd pericolele care-i pîndesc pe cei care nu fac parte din turma de rinoceri drept-măritori așa cum liderii societății deschise au bătut recordul la vînzări agitînd printre rinocerii progresiști spectrul fundamentalismului religios. Oamenii solitari, oamenii singuri reprezintă o amenințare la fel de mare pentru spectacolul lumii precum cea constituită de primii creștini începînd cu Hristos.
Una din marile performanțe ale diavolului este să-i convingă pe oameni că nu există. Acesta este însă doar un exercițiu pregătitor pentru realizarea obiectivului său principal, și anume recunoașterea lui ca Dumnezeu. Acest obiectiv este cu atît mai ușor de atins cu cît noul creștinism va fi perceput drept identic cu cel vechi.
