Ce este lumea și ce este omul sunt întrebări cuprinzătoare fundamentale în sensul în care întreaga noastră cunoaștere și ansamblul acțiunile noastre sunt determinate de modul în care răspundem la ele. Pînă în perioada modernă, aceste întrebări erau abordate de fiecare generație din perspectiva întregii cunoașteri acumulate de omenire pînă în momentul respectiv. Odată cu impunerea viziunii iluministe, întrebările fundamentale au început să fie abordate dintr-o perspectivă strict științifică, pozitivă, din care toate premisele viziunii tradiționale, premoderne despre lume și om urmau să fie expediate cît mai rapid în domeniul incert al „nevoilor sufletești”.
Lumea omului a fost redusă la lumea observabilă și măsurabilă, iar omul însuși la o sumă de caracteristici determinabile științific. Această fragmentare a realității și falsificare a adevărului despre lume și despre om nu a decurs fără o rezistență considerabilă din partea creștinilor, care în Occident s-au opus acestei coruperi a cunoașterii prin oameni precum papa Pius al IX-lea, John Henry Newman sau papa Benedict al XVI-lea. Este adevărat că țările ortodoxe din Răsăritul Europei au adoptat organic propunerile iluministe prin încurajarea accesului la educație, dar această educație continua să rămînă întemeiată într-o viziune fundamental creștină.
Realizarea politică a iluminismului în ideologia comunistă (care a valorificat principiile iluministe ale egalității sociale și a întemeierii cunoașterii într-o rațiune științifică) a fost respinsă în Răsărit ignorîndu-se din păcate originile lui apusene iluministe. Din acest motiv, Estul ortodox nu doar că nu a putut recunoaște natura amenințării profunde reprezentată de comunism, ci a rămas complet neajutorat în fața asediului desfășurat de spiritul iluminist după 1990 sub masca „societății deschise”. Merită notată aici diferența dintre manualele de religie de gimnaziu elaborate recent de catolici și de ortodocși. Astfel, dacă în secțiunea „Viața creștinului împreună cu semenii”, în manualele ortodoxe este oferit un model de viață pastoral, în comuniune cu natura, în manualele catolice este abordată direct problema rolului creștinului în istorie și a tensiunii dintre lume și Biserică, cu exemplificarea episoadelor de criză sau de ostilitate a culturii față de Biserică. În schimb, în manualele ortodoxe de gimnaziu, istoria pare că se termină odată cu Edictul de la Milan din 313, iar creștinismul apare ca un fel de iluminism spiritualist care ne amintește mai degrabă de Rousseau decît de Evanghelie sau de Sfinții Părinți:
„Viața omului este un prilej de creștere și împlinire spirituală. Lucrarea duhovnicească a omului în viață are ca scop câștigarea desăvârșirii și a vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu.” (Religie. Cultul ortodox. Manual pentru clasa a VII-a. Autori Cristina Benga, Aurora Ciachir, Niculina Filat, Mihaela Ghițiu, Ioana Niculae, Editura Corint, 2019, p. 13. Nicăieri în manualele ortodoxe de religie nu se vorbește din cîte am putut vedea despre Iluminism. Un manual catolic de clasa a VII-a îi acordă însă acestui curent revoluționar un capitol întreg, vezi https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VII-a/Religie%20Cultul%20romano-catolic/EDITURADIDACTIC%C4%82%C8%98IPEDAGOGIC%C4%82SA/index.html#p=86, lecția 17, p. 84-87)
Odată cu eșecul comunismului, lumea ortodoxă a fost spulberată după 1990 de intelectualii fundațiilor Soros care au distrus în majoritatea țărilor est-europene întreaga fundație a culturii ortodoxe. Acest proiect a putut fi realizat cu atît mai ușor cu cît a existat o solidaritate recunoscută public între ierarhii și teologii ortodocși și intelectualii din țările respective. În România, cu toate că acești intelectuali păreau conservatori și de dreapta, ei erau deja formați într-un spirit iluminist, implicîndu-se dintr-un sentiment al datoriei în efortul de întemeiere a noii normalități pe viziunea cosmopolită a lui George Soros inspirată de proiectul universalist iluminist originar, eșuat deja în varianta mondialismului comunist după cum eșuase și în proiectul Revoluției Franceze (ironia face ca cei care protestează astăzi în Franța împotriva restricțiilor și vaccinării obligatorii anticovid o fac intonînd marsilieza, adică se opun exact în numele acelor principii și valori care au făcut posibil totalitarismul sanitar pe care-l contestă; de altfel, acest lucru se întîmplă peste tot în lume).
Deși toleranța necondiționată,
egalitatea universală, libertatea de gîndire și de exprimare sunt considerate
principii specifice Epocii Luminilor, ele au fost împrumutate din creștinism și
adaptate de iluminiști pe baze strict seculare și explicit anti-creștine. De
aceea, ele nu au putut funcționa decît în cadrul unei lumi creștine, transformîndu-se în opusul lor
odată cu dispariția creștinismului (punerea în paranteze a creștinismului și condamnarea
oricărei pretenții de afirmare a unui adevăr revelat care nu poate fi confirmat
exclusiv empiric este atent construită în Noblețea
spiritului de Rob Riemen, carte susținută elogios dl H.-R. Patapievici în
postfața ediției românești https://www.robriemen.nl/en/boeken/nobility-of-spirit-3/nobletea-spiritului/). Intoleranța religioasă, dogmatismul științific, incluzivismul absolut, diversitatea prefabricată de astăzi sunt rezultatele necesare ale idealurilor iluministe.
În felul acesta, nu doar că ortodoxia românească a fost incapabilă să recunoască pericolul, ci chiar l-a îmbrățișat, văzînd tocmai în adversarul ei fundamental aliatul salvator. Tragedia este că ierarhii și teologii ortodocși responsabili de acest dezastru continuă să o facă din lașitate sau din incapacitatea de a înțelege ce se-ntîmplă. Este evident că nu-și asumă nimic, după cum este la fel de evident că sunt hotărîți să împiedice orice încercare de limpezire a lucrurilor.
Ce este important de reținut este că actuala paradigmă epistemologică nu reprezintă o noutate, nu este o amenințare neomarxistă, ci este, împreună cu neomarxismul și neoliberalismul, culminarea viziunii iluministe despre lume și om, o viziune care a început deja să fie asumată inclusiv de creștinism. Acest fapt este confirmat de renunțarea din partea liderilor ortodocși la orice încercare de a răspunde actualei ofensive desfășurată împotriva integrității ființei umane printr-o serie de intervenții publice în care să fie afirmate înțelegerea creștină ortodoxă a constituției omului, a naturii lumii, a sensului vieții omului și a naturii cunoașterii. Prin răspunsul oficial prin care Patriarhia Română declara că în chestiunea vaccinării anticovid și a măsurilor sanitare nu se poate pronunța decît autoritatea unei științe pentru care omul nu este decît o entitate vie formată din anumite tipuri de celule, Biserica Ortodoxă Română a arătat că acceptă premisele viziunii iluministe despre lume și om.
