Motivul pentru care nu vedem îngeri sau demoni nu ține de faptul că sunt invizibili. Nu ține nici de faptul că nu vedem, deși așa s-ar părea că stau lucrurile de vreme ce nu vedem nici măcar oameni.
Nu vedem îngeri, demoni sau oameni nu din cauză că nu credem că aceștia există. Nu-i vedem nu pentru că nu vedem „spiritual” sau pentru că nu vrem să-i vedem. Nu vedem pentru că nu vrem să fim văzuți. Sperăm să rămînem invizibili. Sigur, aparent toată lumea dorește vizibilitate, celebritate… Dar o dorește tocmai pentru că nimic nu ne ascunde mai bine.
Vizibilitatea ne ascunde absența și, cu cît suntem mai renumiți, cu atît suntem mai în siguranță. De aceea, ne este teamă să privim. Poate că cel mai greu lucru pentru o vedetă este să-i privească pe ceilalți oameni. Toată strălucirea unui star urmărește un singur lucru: să-i facă pe ceilalți să creadă că nu este nimic înăuntru.
Privirea ne trădează. Se vede că este ceva în noi care ar trebui să fie prezent. Privirea este un lucru periculos.
