Tragedia în urma căruia un copil a fost omorît pe trecerea de pietoni de un polițist care conducea în mod iresponsabil ne descoperă un lucru esențial: uniforma nu oferă garanții. Omul oferă garanții. Atunci cînd funcția este reprezentată de uniformă, omul se poate ascunde în spatele uniformei și poate face uniforma responsabilă de acțiunile sale. Atunci cînd instituțiile statului sunt reprezentate preponderent de uniforme, nu de oameni, este un semn că statul însuși este reprezentat de un costum. Iar un stat reprezentat de un costum nu poate fi condus decît de croitori șarlatani.
Într-un asemenea stat umanitatea omului este condiționată de uniformă. Toți oamenii trebuie să arate la fel și nici un om nu mai are voie să fie recunoscut ca om prin trăsăturile chipului său. Este recunoscut ca om în măsura în care acceptă ca omul din el să dispară în spatele uniformei – în spatele măștii.
Haina nu-l face pe om. Îl desface în măsura în care îi ascunde golul lui lăuntric așa cum au fost acoperiți Adam și Eva după cădere. Atunci cînd nu omul îmbracă haina, ci haina îl îmbracă pe om, omul descoperă în vidul retragerii sale din sine însuși puterea desfacerii oamenilor din jur. Odată desființat în umanitatea lui, omul începe să fie stăpînit de puterea care l-a aruncat în golul lăuntric și care vine din acel gol. Această putere se folosește de omul uniformizat pentru a dezumaniza prin uniformizare în jurul lui. Întrucît uniforma este a statului, uniforma se va folosi de legile și de instituțiile statului. Legea devine un instrument al uniformei în vederea uniformizării totale a oamenilor: uniformizare intelectuală, emoțională, socială, economică, biologică, sexuală, genetică.
Halatul cercetătorului, uniforma militarului, costumul profesorului se succed în spectacolul neîntrerupt de paiațe din ultimii doi ani, încercînd să ne convingă de beneficiile uniformizării definitive. Faptul că diverse uniforme cer tot mai insistent vaccinarea copiilor împotriva covid-19 nu provoacă în societate decît puțină îngrijorare cu privire la posibilele efecte adverse. Care par să fie pentru tot mai mulți părinți neglijabile în raport cu oportunitățile permise de un costum magic, care-ți oferă puteri superioare: puterea de a zbura ca superman, chiar dacă în regim low cost; puterea de a trece prin porțile electronice ale magazinelor. Și mai ales, puterea de a fi invulnerabil la boli.
Deși mai ales aceasta din urmă pare o promisiune exagerată, în realitate este cît se poate de firească: nu am auzit ca vreun costum să fi avut vreodată vreo problemă de sănătate. Mă gîndesc totuși că acest lucru s-ar putea explica prin faptul că, cel puțin pînă nu demult, costumele erau făcute de oameni. Poate că lucrurile se vor schimba odată cu noua normalitate, în care costumele îi fac pe oameni. Cum spuneam, uniforma nu oferă garanții. Doar omul.
Omul nu oferă garanții pentru că ar fi previzibil, constant sau demn de încredere. Din acest punct de vedere, o uniformă este întotdeauna de preferat. Omul oferă garanții prin chipul său. Prin imprevizibilul la care chipul omului ne încurajează să ne așteptăm. Fiecare om este un fel de veste bună; chipul fiecărui om promite o plinătate, fiecare chip anunță o împlinire biruitoare.
