marți, 1 februarie 2022

Moara neoliberală a lui Călifar

 

Mulți dintre românii din străinătate văd în banii trimiși la rudele din țară o dovadă de patriotism. Însă de cele mai multe ori acești bani s-au dus pe un televizor mai mare, pentru a schimba ferestrele vechi cu termopane noi, pentru a mînca la fast-food, pentru a cumpăra bunăvoința profesorilor, pentru un computer de gaming pentru „ăla micu’” și haine de firmă pentru „aia mică” sau pentru șpaga pentru un post la stat; mai rar pentru ca cei din țară să-și cumpere o bucată de pămînt, o vacă sau un motocultivator, pentru biblioteca personală sau pentru ca membrii familiei aflați încă în școală să meargă la meditatori pentru disciplinele esențiale.

Banii trimiși în țară au contribuit astfel la profitul lanțurilor de supermarketuri, care prin practica optimizării financiare își externalizează o parte din profit (https://www.zf.ro/companii/efectele-posibile-ale-impunerii-globale-a-unei-taxe-minime-pe-profit-20380962), contribuind doar într-o mică măsură la taxele către statul român. Această strategie nu le asigură companiilor străine doar un venit mai mare, ci le ajută mai ales să elimine concurența românească. Acest lucru le permite în continuare să impună prețuri umflate pentru produse de slabă calitate. Iar reducerea numărului de angajați prin automatizarea serviciilor (începută prin casele automate) sau prin servicii online anulează pînă și mitologia justificatoare a înființării „locurilor de muncă” care părea atît de promițătoare cu doar cîțiva ani în urmă.

Banii trimiși din străinătate i-au ajutat pe cei de acasă să viseze, să-și imagineze că tot ce trebuie să facă pentru a deveni boieri este să se prezinte la un ghișeu Western Union cu un act de identitate și un cod de transfer. Era bine, era magic. Dar adevărata magie este cea care te face să scapi din vedere adevărata transformare. Oricare ar fi avantajele magiei, efectul final este același: omul își pierde sufletul. În timp ce populația se pierdea sufletește la mall, România se transforma într-un pămînt sterp, străbătut de singura potecă spre moara lui Călifar ascunsă în terminalul ATM.