Pentru tot mai
mulți oameni, se pare că este important să știm de unde venim doar pentru ca nu cumva să o mai luăm pe-acolo.
Nu există greșelile trecutului din care am putea eventual învăța ceva. Trecutul
însuși este o greșeală, o capcană, este depozitul înapoierii, prejudecăților,
barbariei. Pentru alții, tot mai puțini, trebuie să știm de unde venim pentru că așa le-a spus
lor dl Ioan-Aurel Pop, nu pentru că au crescut într-o cultură națională,
regăsindu-se în ea așa cum se regăsesc progresiștii în rezultatele avansului
tehnologic. Aproape nimeni nu mai vrea să înțeleagă ce înseamnă a ști de unde vii și, din acest motiv, orice înșelător abil ne poate duce unde dorește.
Ambele categorii de oameni vin de-afară, nu vin dinăuntru. Cineva care vine din afară rămîne afară chiar și înăuntru. Cine vine de afară nu știe să intre, nu are amintirea, cunoașterea, noțiunea înăuntrului.
Comunismul a deformat înăuntrul,
neoliberalismul l-a interzis cu totul. Generațiilor născute după 1990 le-a fost
refuzat înăuntrul. Limba și cultura română au fost folosite pentru a transporta
interiorități străine culturii noastre, a fost folosită ca un „mesager” purtător
de falsă informație, care a determinat o reacție spirituală autoimună prin care
membrii unei culturi organice își atacă propriile structuri vitale – elementele
interiorității. (Falsa) normalitate a fost folosită pentru a compromite normalitatea (veritabilă), iar proiectul României educate garantase de la bun început o Românie eșuată. Eminescu și întreaga cultură națională trebuiau să devină ceva străin pentru toată lumea, pentru ca, în felul acesta, amintirea interiorității și posibilitatea regăsirii veritabile de sine să se piardă pentru totdeauna.
Este firesc așadar ca, la rîndul lor, cei care își închipuie că sunt tradiționaliști sau conservatori să creadă că vin din naționalismul mistic interbelic, în ciuda faptului că acesta reprezintă prima mare fractură din istoria națională, prelungită în naționalismul comunist (cu diferența că în timp ce în mitologia legionară eroul legionar împlinea voia lui Dumnezeu, în mitologia comunistă eroul proletar împlinea voia materialismului dialectic). Din 1990 încoace, încurajarea tacită din partea clerului ortodox a naționalismului mistic (care-i asigură prestigiul moral în fața poporului) și a umanismului mesianic (care-i asigură prestigiul intelectual în fața elitei) i-a salvat pe toți cei care doreau să vină și ei de undeva. Clerici sau mireni ortodocși educați, candizi și binevoitori au venit în ajutorul celor dezorientați, oferindu-se să-i conducă „acasă”. Metoda se numește „loverboy” și funcționează de fiecare dată cînd victima se simte rătăcită, iar călăuza pare de încredere.
