Evoluția AUR mi-a confirmat impresia inițială că este vorba despre un produs realizat cu scopul de a împiedica apariția unei conștiințe conservatoare în România (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/12/fratia-inelului.html și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/12/lutul-aurul-si-cite-ceva-despre-slava.html). În loc ca populația cu înclinații conservatoare să recunoască impostura (asupra căreia atrăgea atenția și Andrei Cornea https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/aur), s-a lăsat stăpînită de ideea că AUR reprezintă singura șansă prin care normalitatea poate dobîndi reprezentare politică.
Puțini sunt dispuși sau capabili să vadă că antimarxismul AUR este inspirat mai degrabă din antimarxismul ideologic al dreptei interbelice și din cel neoconservator american decît din așezarea tradițională a poporului nostru. Ceea ce înseamnă că AUR va combina în viitor temele naționaliste cu mitologia visului american și valorile ortodoxe cu ideologia pieței libere în felul în care naționalismul interbelic al dreptei se combina cu mitologia ariană. De altfel, dincolo de ostilitatea legitimă față de Rusia și Ucraina, ideologizarea ortodoxiei românești poate fi observată în aprecierea disponibilității americane de a interveni militar. Chiar dacă ortodoxia românească nu este încă în mod oficial partener NATO, a lipsit totuși din comentariile recente din media ortodoxă în legătură cu agravarea conflictului slavic înțelegerea sfîșierii unității ortodoxiei inițiată deja în mod tragic prin înființarea unei noi Biserici Ortodoxe a Ucrainei (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/01/adevarul-libertatii.html), cu toate că părintele Justin Pârvu, recunoscut exact în acest mediu „pravoslavnic” drept „duhovnicul neamului”, observa cu un sfert de veac în urmă: „Să ne ferească Dumnezeu de ajutorul Occidentului!” (https://www.youtube.com/watch?v=Ewn91aXj-yM, min. 22:00, susținînd, în continuare, că între Occidentul secular și Rusia ortodoxă credincioșii din România trebuie să urmărească ajutorul și modelul oferit de Rusia prin marea ei tradiție de mărturie și conștiință creștină. Visul unei țări ca afară a fost semănat de fundațiile pentru o societate deschisă în toate țările din blocul sovietic încă dinainte de prăbușirea comunismului (un număr semnificativ dintre dizidenții din ultimii ani ai comunismului devenind după 1990 membrii în conducerea filialelor Fundației pentru o societate deschisă); puțini dintre noi înțelegeam atunci că din acest vis vor crește necredința, izolarea socială, disoluția familiei, dezrădăcinarea și bazele militare NATO.
Faptul că Simion pune problema concretă a facturilor la energie și a pîinii pe masa oamenilor nevoiași nu reprezintă un antidot pentru derapajul ideologic. Doar o bună cunoaștere a trecutului și o cultivare asumată a conștiinței istorice ne pot asigura față de diversele călăuze înșelătoare. Pentru că-i lipsesc și una, și cealaltă, Simion ajunge să se-nșele grav atunci cînd consideră că problema nivelului de trai se poate rezolva fără a privi în urmă („Dacă vrei să faci politica viitorului, nu trecutului, nu te mai uiți înapoi spre anii '80 spre ani '30 trebuie să vorbești de viitor și ce vrei pentru țară” https://www.antena3.ro/emisiuni/sinteza-zilei/george-simion-scandal-calin-georgescu-628399.html). Pentru că dacă trecutul nu contează, nici prezentul sau viitorul nu vor conta; în plus, ideile rele și oamenii răi dintr-un trecut rău vor continua să bîntuie prezentul și să amenințe viitorul, fără a mai putea fi împiedicați.
Pentru mine, AUR era periculos prin aripa Târziu-Lavric. Simion îmi inspira încredere tocmai prin aparența de băiat de cartier care-i neliniștea pe intelectualii din România. Simion nu o ardea ortodox, nu se formase în „Piața Endependenți”, nici în poala maeștrilor spirituali și, de aceea, nu părea corupt de perfidia cultivată în ortodoxie sub masca smereniei. Nu-l vedeam ca pe o întruchipare a cinstei, dar nici nu-l credeam capabil să facă din trădare o virtute, așa cum doar experții ortodocși în isihasm știu să o facă. Spre deosebire de mediul ortodox, Simion nu acționează indirect, aluziv, ambiguu, spunînd ce crede doar atunci cînd se asigură că nu-l aude nimeni, proiectînd fumigene prin diverse lansatoare sub acoperire ortodox-naționalistă. Dacă are ceva de zis, nu apelează la șopîrlele conservatoare de serviciu. Cînd îi trebuie o conservă, o deschide în direct, recunoscîndu-i utilitatea în ciuda aspectului ei dubios. Nu simte nevoia să o convertească în prealabil la cultul sfinților închisorilor și nici să-și justifice deciziile printr-o viziune mistică. Părea că se poate lipsi de serviciile ierarhilor loverboy și avea la fel de multă încredere și în intelectualii „creștini”.
Lucrurile s-au schimbat însă în ultima lună; simțindu-se vulnerabil, Simion a devenit mai pragmatic, mai dispus să negocieze și să caute alternative. Nimeni nu-i mai poate reproșa acum lui Simion că-i ignoră pe intelectuali; mai mult, în comparație cu eșecul lamentabil al apelului lui Lavric (https://newsweek.ro/politica/papahagi-si-baconschi-critica-aur-in-termeni-duri-si-anunta-ca-nu-se-inscriu-in-partid sau la https://ziare.com/politica/aur/apelul-filosofului-sorin-lavric-produce-discordie-printre-scriitori-1649479), Simion și-a dovedit și în această privință capacitățile diplomatice pe care puțini erau dispuși să i le recunoască. Colaborarea cu Diaconescu poate aduce mobilitatea operativă indispensabilă în cîmpul tactic, în timp ce Neamțu va oferi AUR aspectul conservator cu arome identic naturale (https://www.hotnews.ro/stiri-politic-25374291-schimbarea-fata-aur-cum-incearca-george-simion-revalideze-partidul.htm). În felul acesta, Simion demonstrează că refuză rolul băiatului cu portavoce care i-a fost atribuit de colegul său (https://www.hotnews.ro/stiri-politic-25364526-claudiu-tarziu-george-simion-organizarea-aur-portavocea-mana-ocup-doctrina-formarea-cadrelor.htm).
Simion încorporează
justițiarul, răspunsul la nevoia de dreptate care apare de fiecare dată în populație în fața abuzurilor
clasei conducătoare. Dar pe măsură ce devine limpede că dreptatea nu poate fi realizată
imediat, îi va dezamăgi pe cei care se așteptau să realizeze de unul
singur ceea ce nu și-a propus nici o forță politică din 1990 încoace: binele pentru populație împreună cu limitarea
capacității clasei politice de a face rău României. Dar pentru că electoratul AUR
dorește soluții radicale, șansele lui Simion de a rezista politic sunt
limitate. Nu pentru că nu are doctrină, ci pentru că nu își asumă mitologia pseudo-conservatoare care a deconstruit conștiința națională într-o măsură mai mare decît a făcut-o neomarxismul: regenerarea neamului
românesc, salvarea Europei și triumful creștinismului. Obiective care, cu sprijin
logistic neconservator/neoliberal, vor putea fi asumate de patrioții ortodocși din
partid, în timp ce Simion va fi considerat trădător al cauzei naționale.
