Ortodoxia este secularizată și globalizată. Termeni precum pocăință și sfințenie aproape că au dispărut din mesajul Bisericii, fiind înlocuiți de discursul despre conștiința socială și ecologică și despre promovarea unei culturi a dreptății, păcii și egalității. Misiunea sacramentală de sfințire a lumii și a omului prin revelarea prezenței lui Dumnezeu în lume și în istorie a fost redefinită și transformată în agendă politică a transformării sociale:
„Bisericile ortodoxe, precum și alte comunități religioase în general, nu au cadrul de referință analitic mai profund necesar pentru a da sens acestor evoluții globale și pentru a oferi îndrumări utile cu privire la răspunsurile adecvate. Ca propunere generală, ele rămîn inexplicabil de insulare, în ciuda eticii lor universaliste. Bisericile ortodoxe nu au capacitatea sau le este imposibil să dezvolte un răspuns coerent la noile provocări implicite în noțiunile de guvernare globală și cetățenie globală. Ele interacționează între ele în parametrii unei lumi extrem de complexe, interdependente și plurale, care ridică provocări pe care doar guvernarea regională și globală le poate aborda. Consiliul Mondial al Bisericilor – ca agenție eclezială globală nu doar a unor biserici și comunități anglicane, ortodoxe răsăritene sau vechi catolice, protestante, independente și unite din 140 de țări – oferă oportunități pentru bisericile ortodoxe, alte biserici creștine și comunităților de credințe vii să se angajeze în dialog între ele și să studieze împreună toate fațetele lumii globale extrem de complexe emergente. Scopul unui astfel de dialog și deliberare nu este doar înțelegerea, ci și inițierea unor acțiuni comune pentru transformarea socială.” (Emmanuel Clapsis, “The Great and Holy Council and the Orthodox Churches in the Public Sphere”, p. 93-94, în Giuseppe Giordan, Siniša Zrinščak, (editori), Global Eastern Orthodoxy: Politics, Religion, and Human Rights, Springer Nature, 2020, p. 93-94.)
Cu toate acestea, BOR este departe de a rata vreuna dintre „oportunitățile” oferite de evenimentele contemporane, folosindu-le pentru a accelera transformarea socială și propria ei transformare. Teologia ortodoxă este subordonată ideologiei dominate umanist-seculară. Tocmai pentru că teologia ortodoxă este ideologizată, monahii au obligația de a asimila programul ideologic prin absolvirea unui institut teologic, în timp ce doctoratul în teologie reprezintă o garanție oferită ortodoxiei ideologizate de candidatul la o funcție ierarhică (stareț, protopop, arhiereu).
Cîtă vreme ortodoxia a fost sau cel puțin părea să fie tradițională în sensul fidelității și continuității apostolice, i-a fost refuzată participarea la binele comun atît în perioada comunistă, cît și ulterior în anii ’90. Însă odată ce semnele secularizării BOR au devenit tot mai evidente, implicarea Bisericii în societate a început să fie nu doar acceptată, ci chiar încurajată. Pentru a-și păstra relevanța în lume, ortodoxia a acceptat să fie redefinită de lume și să se raporteze la lume din perspectiva lumii. BOR urmează modelul asumat de creștinismul occidental pînă la transformarea lui în ceva esențial diferit de creștinism:
„Religia în Occident nu a dispărut, așadar, ci mai degrabă a fost profund transformată, iar o astfel de transformare a vizat atît comportamentul, cît și credința și cunoașterea religioasă. Cea mai evidentă schimbare se referă, evident, la comportament: scăderea practicii religioase și a vocațiilor preoțești, precum și încălcarea legilor morale promulgate de autoritățile religioase. Cu toate acestea, nu mai puțin importante sunt multe re-definiții care pot fi înregistrate în sfera cognitivă: o zonă foarte delicată în care se situează conținutul credinței și sensul pe care credința în sine îl are pentru individ.” (Giuseppe Giordan, „Towards a Common Sense Religion? The Young and Religion in Italy”, Implicit Religion, vol. 13, issue 3, 2010, p. 262-263).
La invitația comună a bisericilor reformate din Germania și Elveția, între 31 august și 8 septembrie 2022 se va desfășura în Karlsruhe, Germania, cea de-a XI-a Adunare a Consiliului Mondial al Bisericilor (https://www.oikoumene.org/about-the-wcc/organizational-structure/assembly). Tema din acest an este „Iubirea lui Hristos aduce lumea spre reconciliere și unitate” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/secretarul-general-al-consiliului-mondial-al-bisericilor-in-vizita-la-patriarhia-ecumenica-167620.html). Mai precis,
„Adunarea se va aduna în mijlocul nedumeririlor, anxietăților și întrebărilor fundamentale despre modul în care locuim pămîntul, dăm sens vieții noastre, trăim în societate și acceptăm responsabilitatea pentru generațiile viitoare. Aceste întrebări au fost amplificate de pandemia globală de COVID-19 și de consecințele acesteia, de urgența climatică și de manifestările rasismului la nivel mondial, care au dezvăluit și mai mult inegalitatea economică structurală, discriminarea de gen și alte forme de nedreptate în societățile noastre și în lumea noastră. […] Împotriva puterilor distrugerii și păcatului, tema Adunării afirmă că iubirea lui Hristos milostiv, răstignit și înviat se află în inima acestei lumi. Este o chemare radicală către biserici de a lucra împreună neîncetat și cu oameni de alte credințe și cu toți cei de bună voință pentru pacea și reconcilierea justă. Este o chemare ca unitatea vizibilă a Bisericii să devină un semn profetic și o pregustare a reconcilierii acestei lumi cu Dumnezeu și a unității omenirii și a întregii creații.” (https://www.oikoumene.org/about-the-wcc/organizational-structure/assembly#assembly-theme-and-symbol)
Unitatea vizibilă a Bisericii este cu atît mai ușor de realizat cu cît bisericile se vor lăsa redefinite mai rapid de ideologia drepturilor omului. În contextul războiului și pandemiei, contestarea acestui proiect umanist prin invocarea unității teandrice a Bisericii va fi condamnată ca o atitudine necreștină, lipsită de iubire, compasiune și umanitate.
