După cum știm cu toții, în ortodoxia românească actuală (din care face parte și BOR pe lîngă alte credințe și religii), sfințenia este atît de accesibilă încît s-ar putea spune că este inevitabilă. Din acest motiv, subiectul este lipsit de interes pentru majoritatea credincioșilor, care dispun de cel puțin un mijloc sigur de dobîndire a sfințeniei și de mai multe pentru a o manifesta în jurul lor. Cu toate acestea, îndrăznesc să propun o încercare de clasificare a acestor mijloace, în vederea elaborării unei descrieri viitoare a tipurilor de sfințenie și de sfinți din ortodoxia românească de astăzi.
Mai întîi, cred că ar trebui să deosebim între mijloacele excepționale și mijloacele comune. Mijloacele excepționale sunt cele esoterice, care presupun o inițiere mai riguroasă. Intelectualul ortodox, a cărui credință fermă este demonstrată constant de afirmațiile lui opuse mărturiei de credință a Bisericii, este mijlocitorul prin excelență a unei sfințenii de o calitate superioară, a unei sfințenii ca afară.
Mijloacele
comune sunt mijloacele aflate la îndemîna oricui, cum ar explica cu rigoarea sa
caracteristică actualul președinte al României, deși poate că i-ar fi mai greu
să explice cum și de ce a reușit să facă din lucrurile comune ale vieții
românilor tot atîtea idealuri de neatins. Pentru a folosi un termen esoteric, precizez că mijloacele comune mai sunt numite și exoterice, ceea ce le ajută să dobîndească o eficacitate sacră suplimentară.
Principalul mijloc comun de dobîndire a sfințeniei în ortodoxia românească de astăzi este adaptarea. Bineînțeles, nu orice formă de adaptare, ci doar adaptarea cu Dumnezeu înainte. Și nici asta nu este sigură dacă nu ai barbă sau batic. Sau ambele.
Al doilea este prin stropire cu aiasmă. Aiasma este tot agheasmă, dar nu-și face lucrarea decît dacă-i spui aiasmă. Dacă-i spui agheasmă o neutralizezi, chiar dacă-i pui busuioc.
Al treilea este prin nepomenire. Nu sunt sigur dacă acesta este un mijloc comun sau excepțional. Poate că este un mijloc comun excepțional.
Al patrulea este prin sfîntă tinerețe legionară. Spre deosebire de mijlocul anterior, acesta este un mijloc excepțional comun.
Al cincilea este prin dumnezeul din noi. El pare similar cu mijlocul excepțional al sfințirii prin intelectuali, dar este diferit prin faptul că dumnezeul din omul simplu este un dumnezeu comun, nu unul excepțional precum dumnezeul din intelectual.
Al șaselea este prin comuniune cu natura.
Al șaptelea este prin animale, care sunt curate și nu au păcate.
Al optulea este prin copii, care sunt nevinovați și sunt niște îngerași.
