Cele două ortodoxii dominante astăzi în BOR despre care vorbeam în postarea anterioară (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/ortodoxia-cuantica-i.html) au în comun această deschidere transpersonală care le definește, opunîndu-le totodată ortodoxiei patristice. Faptul că nimeni din BOR nu a fost capabil sau dispus să le observe prezența, fără a mai vorbi de contestarea autorității lor, le-a permis acestor pseudo-ortodoxii să o înlocuiască pe cea apostolică. Majoritatea credincioșilor mărturisește de multă vreme un Crez care nu le mai reprezintă credința. Întrucît ortodoxia a ajuns să însemne în principal închinarea adevărată și în al doilea rînd închinarea la Dumnezeul adevărat, Crezul este rostit ca o formalitate necesară confirmării identității noastre în primul rînd și apoi a identității lui Dumnezeu, care este întemeiată pe identitatea noastră creștină. Crezul este perceput ca un atribut formal al credinței mele mai degrabă ca un conținut vital al acestei credințe. Accept acest crez comun doar pentru că-mi oferă dreptul de a-mi elabora un crez personalizat. Credința comună a Bisericii este bună în general, dar insuficientă în particular. Te poți mîntui cu ceea ce spune Biserica pentru toată lumea, dar dacă vrei să fii desăvîrșit trebui să te lepezi de lucrurile comune și să cauți o inițiere, să urmezi un maestru spiritual.
Cam aceasta este mentalitatea credincioșilor care naufragiază într-una din cele două ortodoxii. Faptul că una este mai intelectuală și mai sănătoasă mintal, iar cealaltă mai emoțională și mai slabă de minte, motiv pentru care rezistă cu mare dificultate chemărilor din dimensiunile astrale, este secundar; ambele împărtășesc convingerea că ortodoxiei îi lipsește ceva esențial pentru a putea fi desăvîrșită sau pentru a permite desăvîrșirea omului. Este vorba despre recunoașterea și împlinirea naturii divine a omului. Totuși, după cum vom vedea în episodul următor al acestui micro-serial despre ortodoxia paranormală din România, atît ortodoxia cultă, înzestrată cu o admirabilă subtilitate a gîndirii, cît și cea incultă, înzestrată cu mare sensibilitate bioenergetică, urmăresc căi diferite de realizare a acestui esențial.
