Nu este curios că în timp ce oamenii de cultură occidentali vorbesc despre dezintegrarea culturii occidentale, oamenii de cultură din România vorbesc despre nevoia de a apăra cultura occidentală și despre apartenența României la o civilizație care se distinge doar prin dimensiunile copleșitoare ale ruinei? Nu este și mai curios că elita umanistă face acest apel în timp ce denunță recursul la modelul tradițional ca pe un atașament nesănătos față de trecut?
