Din cîte știu, pînă în prezent Călin Georgescu nu a desemnat nici un continuator al „lucrării” sale. Dacă ar face-o, ar însemna că tot discursul despre trezirea în conștiință a fost o șmecherie electorală. De fapt, potrivit declarațiilor sale, orice român trezit în conștiință poate reprezenta poporul român, poate chiar mai mult decît Simion sau Gavrilă. Pentru Georgescu, miza nu a fost victoria electorală a „suveraniștilor”, ci victoria asupra sistemului prin trezirea în conștiință a poporului. Chiar dacă nu a devenit președinte, din punctul de vedere al lui Georgescu misiunea lui a fost un succes, mai important decît o victorie politică realizată fără această trezire populară. Prin urmare, pretenția lui Simion și Gavrilă că ar fi fost unși de Georgescu pentru a-i continua lucrarea este falsă întrucît contrazice în mod flagrant nu doar absența acestei confirmări publice, ci mai ales sensul misiunii lui Georgescu.
Faptul că Simion și Gavrilă nu au primit de la Georgescu o susținere publică este demonstrat indirect de Becali, care se pretinde nemulțumit de faptul că cei doi lideri ar fi devenit „slugile lui Georgescu”:
„Întrebat de moderator dacă candidaturile lui Simion și Gavrilă nu au fost decizia lui Călin Georgescu, George Becali a răspuns: „Nu îl vrem pe Georgescu, am văzut ce tâmpenii a făcut. Nu îl atac, dar o să acceptăm acum să fim slugile lui Georgescu?” (https://hotnews.ro/george-becali-anunta-ca-si-a-dat-demisia-din-aur-suparat-ca-partidul-a-strans-semnaturi-pentru-anamaria-gavrila-am-ajuns-sa-fim-acum-slugile-lui-georgescu-1925293). Nemulțumirea lui Becali, manifestată prin presupusa lui retragere din AUR, are de fapt rolul opus, și anume acela de a sublinia relația de dependență, de ascultare a lui Simion și Gavrilă de Georgescu tocmai pentru că această relație nu este confirmată de Georgescu. De altfel, tocmai vidul de legitimitate creat de absența și tăcerea lui Georgescu l-a determinat pe Pavelescu să puncteze: „Sunt convins că Călin Georgescu este cu noi cu sufletul” (https://hotnews.ro/george-simion-candidatura-alegerile-prezidentiale-anamaria-gavrila-semnaturi-1924953; nu pot să nu remarc inspirația poetică a dlui Pavelescu, care-i permite să formuleze o propoziție în care „sufletul” rimează cu „căcălin”). Este un mod disperat de a-ți afirma legitimitatea prin revendicarea unidirecțională a unei relații privilegiate cu sursa ei. Întrucît această autoritate este una spirituală, ea poate fi confirmată doar printr-o acțiune sau cel puțin printr-un discurs spiritual.
Însă relația dintre AUR și Georgescu este asimetrică: chiar dacă AUR pretinde că are sufletul lui Georgescu, Georgescu nu a susținut niciodată că are un suflet de AUR. Simion și Gavrilă au declarat că vor rămîne alături de Georgescu pînă la capăt, însă reciproca nu a fost nici măcar subînțeleasă. Georgescu nu a afirmat niciodată că va rămîne alături de ei pînă la capătul lor. Nu era decît un singur capăt, capătul lui Georgescu, respectiv al „lucrării” sale. Tocmai asta este partea esențială care lipsește din formula alchimică a AUR-ului în acest moment, ceea ce înseamnă că, de vreme ce AUR nu poate renunța încă la Georgescu, fie îi va cere să facă o afirmație publică de susținere, fie îi va atribui în mod artificial lui Georgescu diverse afirmații de susținere prin ventrilocii de serviciu ai naționalismului ortodox din BOR.
