Ar trebuie să ne pună puțin pe gînduri afirmația făcută recent de Bolojan la Chișinău: „Dacă gândurile expansioniste ale Rusiei vor rămâne o constantă în anii următori, ne putem gândi la reînceperea unui nou conflict, iar Ucraina poate să fie doar prima victimă” (https://hotnews.ro/ilie-bolojan-avertisment-de-la-chisinau-ucraina-poate-sa-fie-doar-prima-victima-1913777).
Avînd în vedere că războiul din Ucraina a fost determinat de expansiunea militară a Vestului prin intenția includerii Ucrainei în NATO, proiect care a continuat în ciuda avertismentelor Moscovei, care a declarat că tratează acest proiect ca o amenințare existențială la care va răspunde prin acțiuni militare în vederea opririi lui, avînd în vedere că această expansiune a NATO a fost oprită odată cu victoria lui Trump, care a declarat deja că admiterea Ucrainei în NATO este exclusă, nu văd care ar fi motivele pentru care Rusia ar ataca un alt stat dincolo de faptul că este expansionistă și așa procedează expansioniștii și în special expansioniștii răi, precum Rusia.
Cu toate că observația lui Bolojan poate reprezenta doar simplă retorică bruxelleză, menită întreținerii solidarității europene antirusești (amenințarea Rusiei este de fapt singurul lucru care mai ține UE la un loc), ea poate reprezenta și ceva foarte grav, și anume, pregătirea opiniei publice europene și în special din România și Moldova pentru o nouă victimă. Dacă este adevărat că, după cum afirma Trump, Zelenski nu are nicio carte pentru a putea negocia, atunci cartea lui și a liderilor din UE, prin care SUA ar putea fi constrînsă să revină în război sau cel puțin să suspende negocierile cu Moscova, ar putea fi într-adevăr o „nouă victimă”. Posibilitatea producerii unei noi victime poate fi regăsită de altfel și în replica Maiei Sandu: „Nimeni nu își dorește pacea mai mult decât Ucraina, iar noi, în Republica Moldova, ne dorim o pace reală, sustenabilă și justă. Nu trebuie să permitem Rusiei să obțină o pauză pentru a se reînarma și a-și relua agresiunea” (subl. mea). Ce să înțelegem de aici: faptul că, de vreme ce pacea din Ucraina nu ar fi pentru Rusia decît o ocazie de care ar profita pentru a se reînarma ca să-și reia agresiunea, această pace nu poate fi încheiată decît cu o Rusie epuizată economic și militar la un asemenea nivel încît ar deveni incapabilă să se reînarmeze? Este nevoie de „o nouă victimă” pentru a putea readuce Rusia la nivelul critic din anii 1990?
