Sloganul „turul doi, înapoi!” este expresia dorinței ca totul să fie așa cum a mai fost. Înseamnă ca România care nu mai este să fie din nou. Înseamnă speranța că lucrurile pierdute pot fi recuperate, restaurate, răscumpărate: viețile irosite, sărăcia și bătrînețea venite prea repede și întotdeauna nedrept, eșecurile personale, dezintegrarea socială și falimentul național. Sloganul exprimă refuzul de a accepta că unele lucruri s-au schimbat iar restul s-au pierdut definitiv, de la roșiile cu gust de roșii la relațiile umane dintre oameni. Transformarea în revoltă a unor nostalgii firești demonstrează imaturitatea tragică a celor care scandează lozinca ca pe o formulă salvatoare și îi face să saliveze pe rechinii care se hrănesc din speranțele acestor neghiobi. Oamenii aceștia sunt victimele perfecte ale escrocilor specializați în scheme sigure de salvare, disperarea atrofiindu-le și ultimele resurse de luciditate și discernămînt astfel încît devin incapabili să priceapă că nici un om cinstit nu le-ar putea promite și cu atît mai puțin să le ofere lucruri care sunt fie irecuperabile, fie dispărute pentru multă vreme de-acum înainte.
