Dacă pînă în 1990, Partidul putea, în calitatea lui de „forță conducătoare unică în stat”, să controleze Securitatea, lucrurile s-au schimbat ulterior, România devenind o țară democrată și liberă iar Securitatea un partid ale cărui șanse în alegeri erau cu atît mai mari cu cît alegătorii erau mai bine informați din surse sigure, autorizate. Un partid tot mai mare, mai unic și mai conducător, mai ales de cînd a devenit european. Platforma lui politică poate fi recunoscută din narațiunea dominantă, confirmată de vechii colaboratori (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/traian-basescu-renunta-sa-mai-conteste-decizia-instantei-prin-care-a-fost-declarat-colaborator-al-securitatii-2125081):
„Sigur, este o opțiune pe care domnul președinte Trump o are, să lase Ucraina să capituleze, pentru că, oricât s-ar strânge liderii UE, ei nu au capacitatea să sprijine cu tehnică de luptă Ucraina, așa fel încât aceasta să poată crea condițiile unui acord de pace. Fără sprijinul SUA, va fi vorba de o capitulare. Dacă ăsta e obiectivul, el se atinge. Problema e că, după înfrângerea Ucrainei, urmăm noi” (https://hotnews.ro/traian-basescu-avertisment-sumbru-fara-sprijinul-sua-ucraina-va-capitula-problema-e-ca-urmam-noi-1915715)
Băsescu rămîne fidel securității europene, fidelitate care i-a asigurat în trecutul recent două mandate de președinte al României, refacerea imaginii publice în prezent și foarte probabil anumite beneficii concrete în viitorul apropiat. Pentru băsiștii care l-au descris pe Băsescu în special în campaniile electorale ca pe un atlet al europenismului și ca pe singurul obstacol întîmpinat de Rusia pînă la Atlantic, lucrurile au devenit însă un pic mai complicate, pentru că în calitatea lor de neconi și neoliberali, apartenența la securitatea europeană trecea nu doar prin stomac, ci mai ales prin apartenența la securitatea americană. De la victoria lui Trump încoace, însă, ei trăiesc drama marelui divorț între realitatea visului american și realitatea visului european, descoperind îngroziți că, în ciuda eforturilor lor de-o viață, românii s-au culcat sănătoși, în ordinea securității americane, și s-au trezit morți, în afara ei. De cînd SUA au renunțat să-i mai ofere UE servicii de pază, curățenie, întreținere și masaj, majoritatea foștilor neoconi și neoliberali din România a format deja guvernul SUA din exil, așteptînd ca securitatea americană să depășească această criză conjugală în timp ce unii dintre ei merg chiar pînă acolo încît să-i amintească partenerului european de banana americană (https://antimaterie.ro/flux/2025-02-27-ce-e-o-banan%C4%83/), care s-ar putea să fie chiar mai mare decît cea rusească.
