Invocarea și apelurile la democrație ale reprezentanților partidelor naționaliste se bazează pe nemulțumirea populației față de democrație, ceea ce pare contradictoriu la suprafață, însă comportamentul politic al liderilor naționaliști rămîne totuși coerent, și anume democratic întrucît aceștia reprezintă opțiunea unui segment social precis și dreptul acestuia de a și-o exprima public. Un număr mare de români consideră că România a ajuns rău din cauza democrației: „țara mergea bine pe vremea lui Ceaușescu pentru că nu făcea oricine ce voia” reprezintă convingerea lor fundamentală, esențial antidemocratică, a susținătorilor partidelor naționaliste, de unde și solicitarea pentru un lider puternic, autoritar, capabil să negocieze mai ales prin strategia pumnului în masă.
Însă dacă criticarea și contestarea democrației sunt posibile într-o democrație, dorința de reducere pînă la eliminare a democrației este antidemocratică. Democrația admite că toată lumea are dreptate în afara celor care pretind că li se cuvine mai multă sau chiar toată dreptatea în virtutea genului, vîrstei, rasei, etniei, educației, stării sociale, ideologiei sau religiei. Comuniștii, naziștii, legionarii credeau asta la fel cum o crede astăzi segmentul educat (încrezuții cu școală, liberali și tineri indiferent de vîrstă), clasa de mijloc (încrezuții cu bani, la fel de liberali și de proaspeți ca primii) și restul (încrezuții săraci și lipsiți de educație, anti-liberali și epuizați fizic, intelectual și psihologic). Fiecare din aceste categorii crede – ceea ce o definește ca „în-crezută” – că rostul democrației este să îi confirme dreptul și autoritatea de a decide pentru și în locul celorlalte. Ultimele șase luni ne-au arătat că și zona ortodoxă și-a cerut dreptul democratic la abuzarea democrației, campania ortodoxă în favoarea lui Georgescu și a partidelor naționaliste reușind să abuzeze în același timp și de învățătura creștină, contribuind astfel la succesul lucrării de corupere a ortodoxiei românești începute prin întronizarea lui Daniel Ciobotea ca patriarh.
Zice dl senator Vlăescu (aka Virgiliu Gheorghe):
„Nu putem accepta ca un stat democratic să recurgă la tactici de intimidare, percheziții și descinderi menite nu să facă dreptate, ci să reducă la tăcere vocile incomode.
Cerem explicații clare și asumarea răspunderii pentru aceste acțiuni. Cerem respect pentru drepturile cetățenilor, indiferent de vârstă, statut sau opinii politice. Cerem garanții ferme că instituțiile statului nu se vor transforma în instrumente de represiune, că nu vom permite ca erorile trecutului să fie repetate.” (https://www.activenews.ro/opinii/Virgiliu-Gheorghe-opinie-despre-abuzurile-institutiilor-de-forta-ale-statului-Nu-putem-ignora-faptul-ca-astfel-de-practici-au-precedente-istorice-tragice.-Cerem-explicatii-clare-si-asumarea-raspunderii-pentru-aceste-actiuni-195811)
Rămîne de văzut dacă în prezent se urmărește reducerea la tăcere a vocilor incomode sau dacă sunt chemați să dea socoteală cei care au reprezentat prin mesajul și comportamentul lor o amenințare la adresa democrației și a statului, adică la dreptul fiecăruia de a avea dreptate și la rolul statului de a asigura acest drept. Desigur, nu este exclus ca sub pretextul cercetării persoanelor cu manifestări antidemocratice și antisociale să fie comise și abuzuri; însă atunci cînd tocmai cei care se pregăteau să abuzeze de ordinea democratică printr-un program teo-eco-politic denunță aceste abuzuri, ei nu fac decît să le acorde o legitimitate sporită.
Tacticile de intimidare, manipulare și exploatare psihologică practicate de zona ortodoxiei auriste asupra întregii populații (amenințarea cu iadul pentru cei care nu votează cu Georgescu și AUR, șantajul emoțional prin capturarea familiei, copiilor și a educației, transformați în argumente și mize electorale, promisiunea mîntuirii pentru cei care votează cu Georgescu) sunt suficient de evidente și de proaspete pentru a ne ajuta să ne lămurim cu privire la valoarea democrației pentru segmentul suveranist: democrația este o șmecherie de un nivel mediu de dificultate. Odată ce ai depășit-o, ai trecut la nivelul superior, cel al autoritarismului. După acesta, limita este cerul – la propriu.
