Din 2007, românii sunt deparazitați constant de păduchii comunismului, naționalismului, ortodoxiei, tradiției și antisemitismului, hrăniți cu resturile rămase de la copiii naturali ai UE, sterilizați mintal și spiritual de elita intelectuală autohtonă în complicitate cu liderii din BOR și separați de proprii lor copii prin sistemul românesc de învățămînt cu pivotul său principal, industria grea de divertisment. Băsescu și Iohannis, ajutați de segmentul intelectual, au fost pedagogii UE în sensul antic al noțiunii, și anume acela de slujitor însărcinat cu supravegherea copiilor stăpînului în drumul lor dintre școală și casă. În aceste condiții, tot mai mulți români nu și-au găsit locul în noua familie UE ori au refuzat conștient să și-l găsească, preferînd să fugă din noua casă europeană precum Albă ca Zăpada în codru și refuzînd de fiecare dată darurile otrăvite trimise de maștera UE prin vrăjitorii ei.
Apariția unui nou vrăjitor în oraș în persoana lui Călin Georgescu le oferă însă fugarilor speranța că s-ar putea întoarce în propria lor casă ori că cel puțin și-ar putea construi una stabilă și sigură în pădure. Chiar dacă noua casă va fi la rîndul ei tot o casă magică, o căsuță de turtă dulce în care familia românească din sălbăticie va fi pusă la îngrășat în scopuri cunoscute doar de Georgescu, orice încercare de a-i preveni pe românii cuceriți de ideea de a se reface sub conducerea lui Georgescu și a liderilor suveraniști este anulată din start de spectrul omniprezent al casei europene a ororilor.
Ce nu înțeleg susținătorii lui Georgescu este că dacă familia și casa UE sunt magice, asta nu face din proiectul naționalist-suveranist actual o construcție naturală și cu atît mai puțin una sfîntă. Proiectul CG-AUR-POT-BOR este opus magiei UE așa cum magia albă și cea neagră sunt opuse între ele (cu precizarea că BOR practică în același timp ambele tipuri de magie). Ceea ce este esențial în magie din perspectiva obiectivului și a mijloacelor este puterea, iar mediul ortodox are o gîndire de tip magic atît în zona educată, unde puterea este obținută prin cunoaștere și înțelegere, cît și în cea needucată, unde puterea este obținută prin acte ritualice care trebuie făcute, nu înțelese. Chiar dacă unul se manifestă la simpozioane, conferințe și lansări de carte iar celălalt la pelerinaje și la Molitfele Sfîntului Vasile cel Mare, scopul prezenței lor este același, și anume dobîndirea puterii. Pentru unul, puterea magiei europene este cea legitimă, pentru celălalt, puterea magiei strămoșești. Unul se injectează cu vaccinul preparat din rădăcini europene, celălalt se stropește cu agheasmă și înghite decocturi oferite de mănăstirile ortodoxe. Întrucît ambii sunt înstrăinați de tradiția teologică ortodoxă, se simt vulnerabili și prin urmare își caută ocrotirea: unul o găsește în scutul NATO și în civilizația occidentală, celălalt în „sfinții închisorilor”, în puterile naturii și în cultul strămoșilor, elemente de temelie ale misticii legionare a neamului.
Mi-a luat mult timp să înțeleg că „familia tradițională” din proiectul BOR-AUR este la fel de magică precum familia redefinită de programul societății deschise. Ambele proiecte oferă puteri: puterea de eliberare, desprindere, intensificare prin disipare (inclusiv prin acumulare de bunuri) în cazul european, respectiv puterea de concentrare, adunare, intensificare prin adîncire în cazul naționalismului mistic, care ar trebui numit mai corect naționalism magic.
Magia este prin natura ei impersonală; ea oferă puterea și operează prin controlarea și exploatarea forțelor și energiilor. Adunarea și adîncirea ortodoxiei coruptă de liderii ei magici din cadrul patriarhatului danielian este una impersonală, orientată fie spre impersonalul energiilor, fie spre impersonalul colectiv al „neamului”. În acest sens, Georgescu nu este un impostor, ci un vrăjitor veritabil, cu atît mai periculos cu cît își definește lucrarea sa magică drept una creștină iar liderii ortodocși confirmă această falsificare a creștinismului fie în mod direct, fie indirect prin tăcere. Poporul nu-l alege neapărat pe Baraba, dar nu îi va putea rezista lui Simon Magul.
Confruntarea dintre UE și Georgescu poate fi văzută ca una dintre două tipuri diferite de magie, în care fiecare o definește pe cealaltă ca pe cea neagră. Exemplul lui Faust, mitul fondator al modernității, ne amintește slăbiciunea omului pentru putere, care îl determină adeseori să aleagă puterea în locul iubirii, crezînd că va putea redobîndi iubirea cu ajutorul puterii, fiind prin urmare dispus să transforme iubirea într-o formă de putere auxiliară. După cum ne arată însă degradarea progresivă a lui Faust (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/05/o-interpretare-teologica-aspectului.html), odată ce omul alege calea impersonală a puterii în defavoarea căii personale a iubirii, el devine tot mai slab și tot mai izolat în realitatea solipsistă a puterii. „Familia tradițională”, livrată de vrăjitorii și oamenii de afaceri care conduc NBOR atît suveraniștilor, cît și eurofililor este transformată și de unii, și de alții în familie magică, a cărei culoare depinde de locul magic din care o privești. Cea care a scăpat de răutatea mamei vitrege UE, tocmai a fost salvată de Prinț în uralele celor șapte pitici. Numele prințului este Mefisto.
