„Jalal al-Din, cunoscut și ca Rumi, a fost un
filozof și un mistic al Islamului. Învățătura lui sprijină toleranța
nelimitată, gîndirea pozitivă, bunătatea, caritatea și atenția prin iubire.
Pentru el și pentru ucenicii lui toate religiile sînt mai mult sau mai puțin
adevăr. Raportîndu-se în același mod la musulmani, evrei și creștini,
învățătura lui pașnică și tolerantă i-a atras pe oamenii din toate sectele și
credințele.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Rumi)
M-am putut convinge de puterea de atracție a lui
Rumi chiar astăzi, ascultînd emisiunea „Bilet de îmbarcare” difuzată de Radio
România Cultural (https://radioromaniacultural.ro/turcia-konya-3/). Acest poet-profet musulman este cu atît mai atrăgător astăzi, cînd oameni din toate sectele și de toate
credințele se întîlnesc în religia universală a gîndirii pozitive și a
dreptului la iubire de orice fel. Creștinismul nu poate ieși decît destul de
șifonat din întîlnirea cu discipolii lui Rumi, respectiv cu toți acei oameni
pentru care „toate religiile sînt mai mult sau mai puțin adevărate”. Pentru că
singura religie care nu este la fel de adevărată ca toate celelalte
religii, și nici măcar mai adevărată, ci este singura adevărată, este creștinismul.
Iată de ce, chiar dacă din creștinism poeții nu au
lipsit niciodată (Efrem Sirul, Grigorie de Nazianz, Roman Melodul, Simeon Noul
Teolog), și nici organizatorii/reformatorii de viață creștină (Benedict,
Dominic și Francisc, Antonie, Vasile), mesajul lor nu se bucură în programele
culturale românești de o recomandare comparabilă cu cea acordată lui Rumi:
„La Casa Dervişilor, sub celebrul său turn de
culoarea peruzelei, se află, pe lângă numeroase obiecte reprezentative de cult
şi mormântul lui Rumi (fondatorul Ordinului Dervişilor Rotitori). Musulmani sau
nu, vizitatorii din toată lumea vin aici şi se roagă, ca la un loc sacru. Fapt
ce demonstrează că mesajul lui Rumi de pace, toleranţă şi iertare, încă se
bucură de succes.” https://radioromaniacultural.ro/turcia-konya-3/
Recent, și dl Pleșu vorbea despre chipurile uitate
ale Islamului:
„terorismul islamic, ucigaș și sinucigaș, a
devenit o plagă acută a lumii euro-atlantice, un soi de „model“ funest, chiar
și pentru inși care n-au nimic de a face cu religia. [...] Islamul ar trebui să
fie primul interesat de stoparea unui fenomen care îi falsifică duhul adevărat,
îi spulberă orice prestigiu spiritual, îl urîțește în ochii lumii, împiedicînd
accesul la chipul său real.” (http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/chipuri-uitate-ale-islamului)
Oamenilor care au de-a face cu religia, interesați
așadar de chipul real al Islamului, dl Pleșu le amintește „cîteva din «numele»
date Unicului în islam (în afară de Cel Milos și cel Milostiv):
Tămăduitorul, Iertătorul (și Preaiertătorul), Cel Blînd, Generosul, Iubitorul,
Îngăduitorul, Preabunul, Răbdătorul.”
Deocamdată, publicul român este lipsit de ocazia
de a întîlni și chipul real al creștinismului. I se oferă în schimb, cu diverse ocazii, același chip
fals al Unicului în creștinism: Intolerantul, Bigotul, Fundamentalistul,
Radicalul, Fanaticul, Nemilostivul. Această etapă este necesară pentru ca revelarea
ulterioară a adevăratului chip fals al creștinismului să poată funcționa:
cel mai probabil, adevăratul creștinism/creștin nu va fi decît un discipol devotat al lui Rumi.
