luni, 26 februarie 2018

Mesia și Cartelul



„Dna K nu e Mesia”, sugerează prudent doamna Raluca Prună (http://adevarul.ro/news/politica/raluca-pruna-fost-ministru-justitiei-doamna-k-nu-e-mesia-e-numai-femeie-mii-barbati-duce-lupta-e-noastra-tuturor-1_5a90ffe7df52022f75e9e4c9/index.html). Nu e perfectă, precizează doamna Prună, dar este „mai bună decît noi toți la un loc”. În traducere liberă, asta înseamnă că dna (DNA?) K nu este Mesia de jure, ci de facto. Pentru că, în orice caz, dna K este mai aproape de Mesia decît de noi, toți ceilalți.
De cealaltă parte este Cartelul (https://revista22.ro/70269559/cartelul-anti-dna-regizori-si-actori.html). Între noi și Cartel se află dna K. O spune nu doar dna Prună, ci și un tip care fixează tot de cealaltă parte, adică de partea opusă doamnei K, și Coaliția pentru Familie, plasînd-o în relație cu rușii, cu recentele proteste de la MȚR, și cu PSD-ul (https://revista22.ro/70269478/despre-gay-soros-ortodoxie-rus-i-politic-proast-la-muzeul-ranului.html; vezi răspunsul CpF la http://coalitiapentrufamilie.ro/2018/02/07/acuzatia-ca-avea-orice-minima-legatura-cu-protestul-de-la-mntr-nu-este-doar-nefundamentata-ci-si-construita-ca-un-atac-direct-la-adresa-parcursului-democratic-al-initiativei-cetatenesti-semnate-d/).
Dintr-o dată, mă simt ușurat. Dacă aceasta este turma doamnei K, atunci va avea parte (da, de cealaltă parte!) de soarta obișnuită a falșilor mesia: un pic de tulburare, un pic de enervare, urmate de un pic de migrene și, în final, de multă uitare. Vorba cîntecului, „cîte-un pic, pic, pic, pînă n-o mai rămînea nimic.”
Oricine a petrecut în vie
știe
cîntece de veselie.
Acuma, cred că e mai bine să faci parte din Cartel decît din ceata falsului Mesia (presupunînd, desigur, că acesta n-are nici o legătură cu Cartelul). Pe de o parte, din simplul motiv că un mafiot se poate pocăi și întoarce mai lesne decît fariseul din poveste. Pe de altă parte, pentru că discipolii falșilor Mesia strică cîntecele și refrenele. Pînă la urmă, tot la Garda și Căpitanul ajung. Mă rog, uneori la Căpitana, dacă așa sună sarcinile pe linie de Partid. Sau de servicii.
 Este surprinzător totuși că apropiații unui fin tîlcuitor al Scripturii precum domnul Pleșu se grăbesc să creadă în cea „care era la Tatăl şi s-a arătat nouă”. Mai precis, în cuvintele însăși ale dlui Liiceanu, „M-am gândit cum ar arăta România cu un asemenea om care prin comportamentul ei devine aproape o abstracție de slujire. Este slujirea.” (http://www.catavencii.ro/autorul-unor-limbi-de-bagat-manual/).
Cînd Tatăl este uitat, oricine poate fi chipul unui tătuc. Căci tătucul este în el, și el în tătucul. Sau în Big Brother.