joi, 9 august 2018

Muia nu se discută, se execută


(A duce cu muia = a amăgi, a înșela, a duce cu vorba. Cf. Dicționar de arhaisme și regionalisme)

Thomas Sowell consideră că dacă vrei să ajuți pe cineva e bine să-i spui adevărul; în schimb, dacă vrei să te ajuți pe tine, spune-le oamenilor ce vor ei să audă. Este limpede că, în România, stînga a încercat să ne spună cîteva minciuni frumoase; din păcate, nu e la fel de sigur că dreapta ne-a spus măcar vreodată, fie și în mod involuntar, adevărul. Poate că intelectualii de dreapta ne-au spus doar ce au vrut să audă alții; poate că ne-au spus doar ce au vrut să audă ei înșiși. Poate că au voit să cultive o stare de spirit: trebuie să fii discipolul unui maestru interesat de sentimentul românesc al ființei pentru a putea elabora un sentiment românesc al neființei.
Oricum ar sta lucrurile, intelectualii de dreapta s-au ajutat din plin, prosperînd pe seama mizerabilității, nemerniciei, josniciei și lipsei de demnitate a românilor, chiar dacă acestea erau doar inventate. Se pare că am fost serviți în ultimii trezeci de ani de o combinație de minciuni frumoase și minciuni urîte. Duși cu muia de peste un sfert de secol, românii au învățat în sfîrșit să și-o dea și singuri.
Poate că nu există nicio legătură între amploarea pe care a luat-o în ultima vreme muia la români și observația „în toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut.” Cu siguranță, nici episodul cu caseta cu Geoană nu are nici o legătură cu nimic, mai ales că declarația respectivă, care a existat, (1) poate că a existat, poate că nu.(2) În definitiv, un om onest a cîștigat niște alegeri în mod fraudulos (3) Un fleac, o muie, i-a ciuruit.
Am fi putut sărbători și altfel Marea Unire: cu mai puțină muie, dar cu ceva demnitate. Însă demnitatea, omenia, ospitalitatea ne-au fost luate de cei care pretind că ne reprezintă: de la statul român unitar, organic și antinațional, la elită, Servicii și Biserică.
Trăim momentul istoric cînd nimeni nu mai urinează pe noi. Asta poate și pentru că am fost învățați să o facem noi singuri. Partea frumoasă e că ne pișăm unii pe alții în numele libertății, egalității și fraternității.
Vorba unui clasic: „Bravos națiune! Halal să-ți fie! Să trăiască Republica! Vivat Prințipatele Unite!”

Note:

(1)  Yo no creo que Basescu pegara al niño, creo que sólo le empujó. Su error fue no negarlo de inmediato. Fue un poco como el caso de Bill Clinton con el sexo oral... Por cierto, sé de buena fuente que a Basescu le ofrecieron una cinta de Mircea Geoana recibiendo sexo oral y él se negó a utilizarla en su contra. Es un hombre honesto, créame.” https://www.lavanguardia.com/internacional/20091206/53837930139/patapievici-tenemos-oligarcas-y-ejercen-un-papel-desagradable.html
(2) https://www.simonatache.ro/2009/12/10/vrem-adevarul-despre-sexul-oral/
(3)  „Unei națiuni i s-a modificat istoria, i s-a inversat alegerea democratică, i s-au furat timpul, socotelile și cîteva libertăți, și nimeni n-a fost citat la tribunal.

La fel cum nu s-a întîmplat nimic în lungul șir de ilegalități comise în speța interceptărilor și a protocoalelor între Justiție și Servicii, nici în cazul alegerii frauduloase a lui Băsescu nu s-a întîmplat nimic.” (https://www.catavencii.ro/editorial/procurorul-poporului/)