Chiar dacă inițiativa și darul mîntuirii depind exclusiv de Dumnezeu așa cum inițiativa păcatului și blestemul căderii ne aparțin, țin de noi atenția de a-l pune pe Dumnezeu pe primul loc, conștiința imposibilității de a ne salva singuri, convingerea că nu vom putea merita niciodată salvarea indiferent de calitățile și acțiunile noastre, încrederea în puterea și dorința lui Dumnezeu de a ne salva în măsura în care o dorim, conștiința distanței nesfîrșite dintre noi și Dumnezeu în ciuda apropierii Lui nesfîrșite de noi, întristarea pentru distanța noastră față de El copleșită de bucuria apropierii Lui de noi, credință, nădejde și dragoste în Hristos, care sporesc în noi în măsura în care le dorim și le cerem.
În urma Întrupării Fiului, toate acestea au devenit cu putință omului în ciuda căderii lui, dar sunt cu neputință omului auto-deificat, care se înalță singur pe sine.
