Una este să mergi cu Dumnezeu și alta e să mergi cu Dumnezeu înainte. Mersul cu Dumnezeu este o cruce, te ține locului, iar aceasta era lucrarea ortodoxului vechi: aceea de a ține locul în sensul păzirii lui. Vechiul ortodox ținea locul pentru Dumnezeul prezent în chip nevăzut.
Ortodoxul nou merge înainte avînd convingerea că Dumnezeu se află înainte și că El ține acest înainte pentru ortodox, fiind pregătit să i-l ofere atunci cînd acesta va ajunge înainte. De fiecare dată cînd merge cu Dumnezeu înainte, noul ortodox se desprinde de vechiul Dumnezeu care îl ținea pe loc, îndreptîndu-se spre un Dumnezeu absent în chip văzut.
