În primul rînd, situația este chiar mai umilitoare pentru România decît o prezintă occidentalofilii autohtoni:
1. România nu este pur și simplu absentă, ci este exclusă. Mesajul nu este „ah, am uitat de România!”, ci „vedeți să nu apară vreun reprezentant al statului român pe-aici!”
2. Uniunea Europeană este deja compromisă prin faptul că a fost exclusă de la negocieri de SUA și Rusia. Dacă ar fi invitat România la discuții, s-ar fi compromis și mai mult. Ca în toate situațiile de criză, statele europene slabe redescoperă adevărata valoare a coeziunii, solidarității și unității europene.
3. Valoarea și importanța strategică a României în raport cu Ucraina nu face doi bani. Ce contează este valoarea și importanța strategică a României în raport cu UE și cu SUA. De aceea, este important de subliniat că în condițiile în care Călin Georgescu a fost descris de statul român (prin decizia CCR și prin afirmația președintelui Iohannis https://hotnews.ro/aici-a-fost-rusia-pentru-prima-data-klaus-iohannis-numeste-statul-care-a-intervenit-in-alegerile-din-romania-cum-argumenteaza-1864514) ca un personaj care, vrînd-nevrînd, servește intereselor Rusiei, SUA nu a simțit nevoia de a trimite mesaje de susținere a puterii actuale din România, în timp ce UE a felicitat anularea alegerilor, comisarul european Thierry Breton recomandînd precedentul românesc ca pe o metodă de asigurare a unui deznodămînt fericit la fiecare scrutin european. Reacția celor două mari centre de putere occidentală demonstrează încrederea lor în puterea de la București de a rezolva favorabil pentru interesele occidentale orice impas, chiar dacă această rezolvare se opune intereselor poporului român. Aceasta înseamnă că statul român nu este doar un stat slab, ci un pseudo-stat. România este guvernată total de la Bruxelles astfel încît discuția despre competența celor aflați la conducerea instituțiilor statului român este o simplă diversiune, menită să ne facă să credem că situația României s-ar schimba dacă ar fi condusă de oameni competenți.
De fapt, singura competență care li se cere autorităților din România este să fie capabile să semneze niște hîrtii. Dar la o adică, ar fi acceptați și indivizi care nu știu să se iscălească decît printr-un x, cîtă vreme devotamentul lor față de UE este total și necondiționat. De ce ar trebui să fie invitați astfel de indivizi la vreo discuție politică serioasă?
