Închiderea în rezervații i-a făcut pe nativii nord-americani să înțeleagă adevărul situației și inutilitatea luptei. Europeanul alienat colonizator a reușit să-i îmbolnăvească de propria lui alienare după ce mai întîi le dăduse o serie de boli morale și fizice pregătitoare: lăcomie, alcoolism, tifos, boli venerice și variolă, prelungite astăzi prin dependența de droguri și de jocuri de noroc. Valorile americane și proiectul american actual sunt întemeiate pe acest genocid deopotrivă etnic și rasial.
Alienarea urmărită prin închiderea în rezervații și prin suprimarea identităților culturale aplicate de guvernul american de-a lungul istoriei este corespondentul direct al dezumanizării urmărite prin Gulag de puterea sovietică, cu precizarea că în timp ce autoritățile comuniste urmăreau reformarea individului și transformarea lui în „omul sovietic”, statul american căuta eliminarea totală a nativilor americani din ordinea politică și socială. Ambele totalitarisme au practicat reeducarea, folosind-o pentru a subordona individul statului, respectiv corporației.
Deoarece creștinismul, presa scrisă și educația umanistă arătau cum stau lucrurile în realitate, raportînd-o la o ordine morală normativă (cel puțin în cazul creștinismului și al educației umaniste), ele au fost corupte fie prin adaptarea lor la proiectul colonial, fie printr-o viziune liberală extremă în timp ce presa scrisă a fost eliminată, aparent sub pretextul nerentabilității ei, în realitate în vederea înlocuirii ei cu platformele de media socială.
Aceste platforme au avut un dublu rol: pe de o parte, activismul din social media a fost însărcinat cu transformarea societății reale în rezervație disciplinară prin șantajul consensului social construit de ideologia woke (DEI, politici identitare, cancel culture, critical theory, cenzura limbajului, justiție socială, justiție de mediu etc.), iar, pe de altă parte, de a asigura formarea unor rezervații digitale „libere”, precum cea a utilizatorilor de TikTok, în cadrul cărora aceștia pot întreține iluzia libertății. Evident, în clipa în care tiktokerii părăsesc rezervația digitală și confundă libertatea digitală cu una reală, ei sunt imediat împinși înapoi în rezervație, după cum a demonstrat-o anularea alegerilor prezidențiale din România din noiembrie 2024 și după cum s-a văzut recent și în împiedicare tiktokerilor italieni de a intra în stațiunile italiene de schi (https://hotnews.ro/hoarde-de-turisti-interceptate-de-politie-in-razboiul-declarat-de-catre-o-vedeta-de-pe-tiktok-statiunilor-turistice-din-italia-1899891).
În general, membrii triburilor din rezervația digitală românească refuză să admită că trăiesc în rezervație și pretind că sunt oameni liberi sau cempl puțin cer să fie considerați ca atare. Această formă de disociere cognitivă este trădată însă de hiper-agresivitatea lor neprovocată, care lipsește în cazul oamenilor cu adevărat liberi. Întrucît nu sunt liberi și pentru că știu că nu sunt liberi, rezidenții rezervației tind să-și demonstreze în mod compensator libertatea prin forme violente de comportament. Împrăștierea gunoaielor la întîmplare, vestimentația de prost gust însă neapărat „de firmă”, machiajul strident, tatuajul, limbajul murdar, tonul ridicat, vorbitul tare la telefon în public de preferință în spații mici (mijloace de transport în comun, locuri de joacă, în dreptul caselor magazinelor) sau liniștite, muzica mizerabilă ascultată cît mai tare, steroizi pentru „suveraniști” și silicoane pentru „suveraniste”, îmbrîncirea sau cel puțin mersul la intimidare, cît mai aproape de cei din jur etc., reprezint încercări permanente de afirmare a unei libertăți inexistente odată cu recunoașterea implicită a statutului de om neliber. În esență, mesajul acestor manifestări este de fiecare dată tragic pentru că nu constă doar în simpla recunoaștere a lipsei de libertate, ci și a renunțării la libertatea reală și, în definitiv, chiar a respingerii ei. Este în același timp un refuz și o acceptare a situației printr-o formă de adaptare care simulează forme aparente, dar esențial corupte de libertate, înțeleasă doar ca afirmare de sine și de aceea indivizii respectivi nu pot forma comunități, ci doar mulțimi agitate și agresive. În cadrul ne-libertății lor, acești oameni își construiesc în mod conștient o falsă libertate, preferată libertății reale care presupune nu doar demnitate, decență și responsabilitate personală, ci și atenție și grijă față de semeni.
Dar atunci cînd se întîmplă ca rezidenții rezervației digitale să dorească să determine ordinea socio-politică, astfel încît aceasta să reflecte și să reprezinte lumea rezervației, se poate ca împingerea lor înapoi în rezervație să implice concesia unei victorii aparente. Chiar dacă mi se pare imposibil ca unul dintre soții Georgescu să fie lăsat să cîștige (varianta candidaturii Cristelei a fost lansată deja în rezervație), nu este exclus ca un alt candidat „suveranist” să devină președinte (https://www.qmagazine.ro/exclusiv-q-magazine-claudiu-tarziu-despre-moartea-si-viata-patriotismului/).
Statul american a înțeles de la început că nativii nu pot fi determinați să accepte o libertate abstractă, definită de un contract social încheiat cu o autoritate pe care ei nu o pot percepe altfel decît ca pe un dușman de moarte. În cazul european, în schimb, statul modern este cel care garantează drepturile și libertățile. Din capul locului, statului occidental i se atribuie o funcție pozitivă. Însă trebuie observat că așa cum exact acele drepturi oferite cetățenilor europeni erau retrase de statele occidentale populațiilor băștinașe din teritoriile colonizate, tot astfel le sunt refuzate sau retrase acum, în condițiile colonialismului digital, drepturile elementare indivizilor din rezervațiile digitale. Revolta acestor indivizi poate fi stinsă cu ușurință prin acceptarea unei reprezentări politice fie simbolice, în care reprezentantul rezervației este neutralizat de celelalte forțe politice, fie reale, situație în care liderul „suveranist” este lăsat sau forțat să facă o serie de erori grave care să demonstreze limitele și deficiențele mentalității de rezervație. Într-un fel sau altul, rezervația va trebui să aibă un succes politic evident, (chiar dacă unul total controlat), pentru a-i putea face pe rezidenții rezervației să creadă că sunt liberi cu adevărat în comunitatea lor adevărată de pe TikTok, unde vor putea sărbători nestînjeniți eliberarea lor din lagărul comunist sau din cel globalist.
