Fără campania liberală în favoarea lui Călin Georgescu (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2025/02/alegeri-modificate-genetic.html), alegerile s-a fi încheiat conform programului, încă din decembrie anul trecut, cu Ciolacu președinte iar Bolojan prim-ministru. În efortul disperat de a-și ascunde păcatul originar, PSD și PNL au dat vina pe Georgescu, pe ruși și pe electoratul analfabet. Ideea lor a fost de fiecare dată, în fiecare nou stadiu al degenerării lucrurilor, la fel de proastă precum încercarea lui Adam de a da vina succesiv pe Eva, pe șarpe și pe Dumnezeu. Din noiembrie 2024, coaliția pro-europeană a devenit tot mai incoerentă, mai nesigură și, în mod necesar, mai brutală, încercînd să corecteze o minciună prin alta, o greșeală prin alta. Lucrurile nu pot merge însă așa prea mult. Cum îmi spunea instructorul meu auto cu douăzeci și cinci de ani în urmă, „o greșeală atrage după sine o altă greșeală!”
Cu toate declarațiile și afilierile lui discutabile (cultul legionar întreținut în BOR sub forma evlaviei față de „sfinții închisorilor” nu a fost niciodată abordat direct de instituțiile statului), nu cred că Georgescu ar fi fost arestat dacă
1. nu și-ar fi anunțat candidatura la noul tur de scrutin din luna mai;
2. sondajul publicat zilele trecute nu l-ar fi indicat drept favorit;
3. dacă societatea civilă nu ar fi cerut acest lucru;
4. și, mai ales, dacă Bruxellesul nu ar fi aprobat această acțiune (nu m-ar mira să aflăm că de fapt arestarea sau, mă rog, neutralizarea cum se spune acum, a fost cerută de Bruxelles).
Chiar și așa, gestul demonstrează un nivel grav de imaturitate politică: prin arestarea lui Georgescu, actuala putere și-a asumat pe plan intern o agravare a tensiunii sociale, deja apropiată de punctul de fierbere, iar pe plan extern o înghețare a relațiilor cu administrația Trump, în condițiile în care acestea erau deja deteriorate. Este greu să nu vedem anumite similitudini între implicarea occidentală în conflictul ruso-ucrainean (prin asigurări de susținere totală și necondiționată pînă la capăt și prin împiedicarea negocierilor de pace) și felul în care România este folosită acum de UE pentru a-i da o lecție Washingtonului.
Să spunem că pe plan intern lucrurile se rezolvă prin forță, după cum ne-au pregătit deja semnalele de alarmare a populației emise astăzi în București. Dar cum va fi rezolvată criza româno-americană? Noi nu știm, dar cu siguranță știe Bruxellesul. Indiscutabil, Uniunea Europeană ne va susține total și necondiționat. Cum ar spune un comisar european: au făcut-o și în Ucraina.
