Manipularea intenției de vot prin mașinăria electorală liberală, care a făcut posibil succesul lui Georgescu, anularea alegerilor prezidențiale, organizarea expoziției dedicată tezaurului dacic care a culminat cu furtul celui mai reprezentativ dintre artefactele geto-dacice (părerea mea este că misiunea operațiunii a fost legată strict de Coiful de la Coțofenești, autorii furtului luînd însă în plus brățările pentru ei, ca un bonus), oficializarea religiei românismului prin recentele canonizări (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2025/01/primele-canonizari-din-nbor-si.html), sfințirea Catedralei Naționalismului din octombrie anul acesta și eliminarea istoriei, propusă recent tocmai pentru a determina reacția opusă, reprezintă catalizatorii procesului de obținere a religiei naționalismului din istoria națională.
Dar pentru că această conștiință naționalistă este descrisă drept o expresie a conștiinței conservatoare, procesul este din capul locului unul falsificat, distorsionînd în felul acesta istoria românilor. În realitate, conservatorul este atent la o ordine și o tradiție locale, nu la un teritoriu măreț din trecutul îndepărtat, fie acest trecut chiar și unul de aur. Conservatorul este atent la realitățile vii, la cele care cresc în mod natural, nu în salturi sau prin altoiri nefirești, precum în naționalismul românesc trumpist astăzi, ceaușist ieri și hitlerist în perioada interbelică. De aceea, el este în plus prudent pînă la ostilitate față de tehnologie și industrializarea vieții, favorizate în schimb de toate naționalismele deviante.
În funcție de modul în care sunt folosiți, catalizatorii pot desface, descompune, reorganiza. Pot simplifica o substanță sau pot determina producerea altei substanțe. Ei nu sunt toxici în sine, însă pot produce substanțe sau derivate extrem de toxice, atît în plan fizic cît și spiritual, precum se-ntîmplă în cazul religiei naționaliste, obținută din sinteza naționalismului mistic și a globalismului suveranist de tip Trump, care va genera o sinteză ulterioară prin combinarea naționalismului și euro-atlantismului. Un conservator ar respinge orice economie bazată pe poluare chimică și alienare umană, principii indispensabile însă în gîndirea „suveranistă” de inspirație trumpistă. Conservatorul nu urmărește primatul unui continent („America First”, „Europe First”), ci primatul tradiției și al comunității locale. Conservatorul nu împărtășește credința în primatul economiei asupra vieții, ci crede că o viață în acord cu locul, cu oamenii locului și mai ales cu valorile absolute concentrate în Decalog permite o economie esențial umană, chiar dacă aceasta este rareori și una prosperă.
Prin urmare, scopul procesului de catalizare naționalistă este obținerea și legitimarea unei forme de religie și de conștiință naționalistă deviante, precum și un fals conservatorism naționalist populist pro-american, opus falsului conservatorism pro-european al intelectualilor creștini. Efectele toxice se văd deja în modul în care segmentul naționalist își percepe propria alienare drept o autentică regăsire de sine sau, cum ar spune un clasic, ca pe o „trezire în conștiință”.
