Avînd în vedere că papa Francis nu este chiar preferatul administrației Trump și nici al conducerii UE, în ciuda wokismului său, el va fi înlocuit chiar dacă va supraviețui actualelor probleme de sănătate. Trump l-ar prefera pe Cardinalul Raymond Burke sau pe arhiepiscopul Budapestei, Cardinalul Péter Erdő, în timp ce liderii UE l-ar prefera pe oricare dintre cardinalii woke dispuși să accentueze mai mult unitatea europeană decît pacea. Dacă patriarhul Daniel ar fi fost catolic, ar fi avut de departe cele mai mari șanse să devină papă indiferent de contextul politic și teologic traversat, reușind de fiecare dată să mulțumească pe toată lumea, condamnînd și aprobînd în același timp toate perspectivele, care și-ar fi găsit altarul propriu într-o Catedrală a Mîntuirii Omenirii înălțată pe nisipul cel mai fin al uneia dintre cele mai exotice plaje din Europa.
Este foarte posibil ca alegerea unui papă conservator să determine o schismă de proporții în Biserica Catolică, fapt care, în ciuda aparențelor, ar conveni ambelor tabere, liderii woke din catolicism reușind să introducă în bisericile lor toate reformele pe care le au pregătite încă de pe vremea lui Benedict XVI, în timp ce conservatorii vor reuși în zona lor să anuleze direcțiile progresist-umaniste impuse de Francis în timp ce ambele grupări vor privi cu un amestec de perplexitate și admirație la performanța Patriarhiei Române de a reuși să fie în același timp progresistă și conservatoare, pe cît de trumpistă, pe atît de macronistă.
În
Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, liderii din BOR sunt binedispuși și ne
împărtășesc secretul vieții împlinite: Don’t worry, be happy! În definitiv, în iad nu poate fi chiar atît de rău de vreme ce acolo nimeni nu o să ne mai reproșeze că nu suntem Dumnezeu. Va fi așadar ca acum, doar că mult mai bine.
