sâmbătă, 25 iulie 2015

Ochiul zilei



În apropierea centralei de la Fukushima margaretele au forme neobişnuite (http://www.csmonitor.com/World/Global-News/2015/0723/Are-Fukushima-s-mutant-daisies-a-wonder-or-a-warning). Unii găsesc frumoasă forma lor contorsionată. Deşi florile au câte două rânduri de corole, specialiştii ne liniştesc spunându-ne că acest fenomen nu prezintă un motiv de îngrijorare. Noi ştim însă că pentru specialişti nimic nu prezintă un motiv de îngrijorare, nici măcar apariţia unui cap în plus. Sau, precum într-un film al lui Kurosawa, un rând de coarne.
Pentru că nu ai cum să nu-ţi aminteşti de un vis al lui Kurosawa (https://en.wikipedia.org/wiki/Dreams_%281990_film%29), în care lumea este aproape distrusă de un război atomic, plantele şi animalele suferind mutaţii înfricoşătoare: păpădiile sunt mari ca nişte copaci, tulpina trandafirilor creşte din floare, animalele nu mai pot fi mâncate, iar oamenilor le-au crescut nişte coarne. Aceste coarne le produc o suferinţă teribilă, iar cu cât au mai multe coarne, cu atât durerea este mai mare. Cei cu mai multe coarne au fost nişte specialişti mai buni decât cei cu mai puţine, fapt care le oferă dreptul de a-i mânca pe aceştia. Ceea ce este complet ştiinţific şi, prin urmare, deloc îngrijorător.
Eu mă gândesc însă că margaretele de la Fukushima arată aşa pentru că sunt speriate de oameni, pentru că le văd coarnele încă de pe acum. Şi că poate încearcă să ne sperie şi ele pe noi. Deşi nu văd cum ai mai putea speria o omenire dispusă să-şi facă selfie cu demonii.
Cuvântul englezesc pentru margarete este „daisy”, care provine din engleza veche, însemnând „ochiul zilei” („Day’s eye”), întrucât la venirea nopţii floarea se închidea. În ce fel de noapte intrăm oare acum dacă „ochiul zilei” îl deschide pe cel de-al doilea?